Cosmin Crețu și “fabrica” lui de dans: “totul a început ca o joacă”

Pe Cosmin Crețu îl știu mai toți tinerii și părinții din Vaslui, fie că sunt pasionați sau nu de dans. Știu că organizează cursuri de dans, participă cu copiii la diverse festivaluri din județ sau din țară, este prezent la balurile de boboci din Vaslui, dar și la evenimentele private cu diferite momente artistice – dansuri moderne și mascote pentru copii. Povestea lui este însă prea puțin cunoscută vasluienilor. Vremea Nouă a stat de vorbă cu el și a aflat cum a început povestea Școlii Dance Factory, ce întâmplări l-au marcat de-a lungul anilor și ce planuri de viitor are. Vă invităm, așadar, să facem împreună o incursiune în lumea dansului și a experiențelor trăite de Cosmin Crețu.

Primul contact cu dansul l-a avut pe la vârsta de 5-6 ani. “Am început să dansez de pe la grădiniță, văzusem la televizorul câteva fragmente dintr-un concert de-al lui Michael Jackson și mi-a plăcut atât de tare încât am început să-i imit mișcările prin casă. Aveam niște ciupici în picioare care mă ajutau să alunec pe podea și așa am exersat celebra tehnică de dans, Moonwalk. Pentru mine era o joacă. Am început să dansez la serbări, iar apoi, când am mai crescut, mi-am dat seama că e mai bine dacă lucrez în echipă și mi-am făcut o formație de dans. M-am înscris, la un moment dat, la cursurile instructorului Volocaru, se întorsese în țară și făcea cursuri la Casa de Cultură. La prima oră de dans cu el mi-am dat seama că eu asta vreau să fac toată viața, cred că era singurul lucru din viața mea de care eram sigur, hotărât, nu aveam dubii. În 2005 am terminat liceul și am început să mă ocup mai serios de dans. M-am înscris însă la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași, am terminat-o și am continuat să mă ocup de dans, în special de predat. Fiind mai mic de înălțime, eu nu am arătat niciodată ca un dansator, nu am avut imagine, tocmai de aceea m-am axat mai mult pe predat. Acum nu mai e chiar atât de importantă imaginea, dacă ai tehnică bună, nu mai contează așa mult aspectul fizic. Prima dată am închiriat un spațiu la o școală din oraș, era o sală de clasă transformată în sală de sport, era micuță, dar a fost utilă pentru început. Țineam cursuri în weekend-uri și, ca să afle lumea de mine, m-am apucat de făcut pliante simple, din foi albe cu text scris cu negru, că nu aveam atunci posibilitatea să le scot color. De dimineața și până seara mergeam în fiecare bloc și le împărțeam. Atunci oamenii erau mai reticenți, mi s-a întâmplat să mai fugărească oamenii, să mă certe că le pun în ușă pliante, dar eu îmi vedeam de treaba mea. Aveam puțini cursanți, de abia reușeam să plătesc chiria, am continuat așa până când am reușit să adun mai mulți cursanți si m-am mutat într-un spațiu mai mare. M-am mutat, apoi, într-o sală de la Confecții și acolo am funcționat până de curând”, povestește Cosmin.

“Nu mai dau pronosticuri, un copil despre care am crezut că nu poate face balet a reușit să mă surprindă”

Prin mâna instructorului de dans au trecut, de-a lungul anilor, sute de copii, iar unii dintre ei chiar și-au construit cariere în acest domeniu. “Îi pot enumera pe Ionuț Picincu – dansator la Opera Comică din București, Adrian Ioniță – dansator într-o trupă de divertisment în Anglia, Ecaterina Maftei – are propriul studio în Cluj, la fel și Alex Nistor, însă în București. Acum avem peste o sută de cursanți și ne desfășurăm activitatea în fosta clădire a Romtelecomului, unde avem toate condițiie, o sală mult mai mare, vestiare, recepție. Noi îi așteptăm pe toți la cursuri, indiferent dacă au sau nu talent. Vă și spun de ce: consider că un copil sau un tânăr mai bine stă la noi în sală decât pe stradă, unde poate să facă nu știu ce prostii. Talentul te ajută până la un anumit punct, dacă apoi nu muncești suficient de mult, dacă nu ești serios, nu reușești să faci nimic. Lucrând mult timp cu tinerii, am constatat că cei care erau talentați îmi făceau probleme sau veneau părinții la mine și îmi povesteau ce făceau copiii lor acasă sau când erau prin oraș, cu prietenii, ba că s-au îmbătat și au lipsit de acasă, ba că obișnuiau să chiulească de la ore… Iar cei despre care eu credeam că nu vor face față și consideram că nu mă pot baza pe ei, munceau mai mult și plecau ultimii, rămâneau alături de mine până terminau liceul. M-am învățat să nu mai dau prognosticuri, pentru că mi s-a întâmplat, la un moment dat, ceva care m-a marcat: o mamă a venit la mine cu doi frați, nu îmi mai aduc aminte dacă erau sau nu gemeni, dar semănau mult între ei. Mama îi adusese la mine să-i pregătesc pentru că urmau să dea probele de admitere la Liceul “Octav Băncilă” din Iași. M-a întrebat ce părere am, dacă vor lua probele și eu i-am zis: unul dintre copii are picioarele în paranteze, nu merge așa ceva la balet, e puțin cocoșat, are umerii spre înainte, celălalt însă este ok, are șanse să ia probele. Cred că primul avusese mâna ruptă și își schimbase postura, nu mai putea să stea drept. Eu am zis că nu cred că băiatul respectiv va putea să facă vreo ceva în direcția aceasta, dar câțiva ani mai târziu m-am întâlnit cu ei și am avut parte de o surpriză: cel căruia îi spusese că nu o să poată să facă balet a reușit să facă o carieră din asta, iar celălalt a devenit jandarm. Mi-a fost învățătură de minte, de atunci nu mai dau pronosticuri chiar dacă cineva insistă să spun”, povestește Cosmin.

“Acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc”

Printre elevii lui Cosmin s-au numărat și copii speciali. Acesta își amintește cu drag de unul dintre ei și spune că nu are studii în domeniul psihopedagogiei speciale, însă crede că dansul îi ajută să comunice. “Eu nu sunt psihoterapeut, nu știu să spun cu exactitate ce influență are dansul asupra copiilor cu cerințe educaționale speciale, dar eu tind să cred că îi ajută. Vreau să vă spun că, la moment dat, a venit la noi o mamă cu un copil de 5-6 ani, cred că avea tulburări din spectrul autist. L-a adus la cursurile noastre mai mult în ideea de a face mișcare și de a se simți integrat unui grup, pentru că ați văzut, probabil, cât de greu le este copiilor speciali să își facă prieteni. Ei, și la finalul fiecărui curs, mama lui îi spunea <spune-i la revedere lui Cosmin>, iar el repeta după ea <spune-i la revedere lui Cosmin>. Însă într-o zi l-am auzit spunând <la revedere, Cosmin>. Am rămas blocat, mi-au dat lacrimile când am văzut reacția mamei. Era și ea uimită, nici mie nu îmi venea să cred. A fost un moment emoționant pentru mine, și acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc. Sigur, copilul făcea, în paralel, și terapie specifică lui, dar eu tind să cred că dansul a avut o contribuție, l-a ajutat să învețe să se exprime, să comunice altfel. Noi acceptăm și altfel de copii, dacă vin la noi, nu îi respingem, însă părinții trebuie să știe că noi nu avem pregătire specială pentru a lucra cu ei. În plus, contează și în ce situație se află copilul, pentru că dacă nu stă locului absolut deloc, fuge dintr-o parte în alta, umblă pe la prize și noi trebuie să ne ocupăm doar de el, atunci nu cred că putem colabora”, spune Cosmin.

Un centru artistic puțin mai atipic, dorința lui Cosmin

Pe viitor, acesta își dorește să creeze un centru artistic în Vaslui, în cadrul căruia elevii să poată beneficia de un pachet complet de pregătire. “Îmi doresc să creăm un centru artistic puțin mai atipic, vrem să ne implicăm și în dezvoltarea lor personală, atât cât putem, adică să organizăm în cadrul cursurilor noastre și lecții de nutriție, de prezență scenică, atitudine etc. Sper să intru, totodată, în învățământ, să predau Educație fizică și sport, mi-ar plăcea mult să mă axez și pe partea aceasta, chiar dacă prind ore la țară. Însă nu cred că voi abandona vreodată școala de dans, pentru că eu simt că mă identific cu asta. Nu mai dansez de mulți ani, dar dacă am un elev care urcă pe scenă și dansează, mă simt de parcă eu aș fi în locul lui, în atenția tuturor”, a mărturisit Cosmin. În cadrul Școlii Dance Factory, vasluienii pot învăța diferite stiluri de dans – tango, samba, salsa, folclor, vals, cha cha etc, dar pot face și sport, pentru că acesta colaborează cu instructorul Adriana Alina Geru pentru cursurile de zumba. De asemenea, pot apela la Cosmin Crețu și dacă vor să aducă un strop de culoare evenimentului, aducând un moment artistic de dans sau celebrele mascote Minnie și Mickey pentru copii. Cu o simplă căutare pe Facebook – Cursuri de dans Vaslui sau Dance Factory – puteți intra în contact cu Cosmin și echipa sa.