STRIGĂT DE AJUTOR… Un mesaj emoționant, transmis pe pagina de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”, vorbește despre cazul unui copil, un băiețel, abandonat în urmă cu 34 de ani pe o stradă din Huși. Tânărul nu știe decât că a fost găsit părăsit pe stradă, fiind preluat apoi de Protecția Copilului și dus la un orfelinat din Negrești. Niciodată, dezvăluie tânărul Alin Chifor, nimeni nu l-a căutat și nimeni nu i-a putut spune vreun detaliu despre cea care i-a dat viață și despre cum s-a ajuns să fie abandonat pe stradă. Acum, prin intermediul internetului, speră la un miracol. Poate cineva care îl recunoaște în fotografii, îi observă chipul, trăsăturile care ar putea aminti de cineva cunoscut, i-ar putea veni în ajutor. Măcar numele său, speră tânărul, va putea avea ecou în amintirile cuiva, astfel încât cineva să îl ajute să își găsească măcar o rudă de sânge, dacă nu chiar pe cea care i-a dat viață.
„Numele meu este Chifor Alin și astăzi îmi doresc să încep căutarea familiei mele biologice. M-am născut pe 27 mai 1987 la Huși, județul Vaslui. Nu cunosc numele părinților mei, vârsta lor sau localitatea de unde provin, ceea ce îngreunează această căutare. Am încercat prin autorități să aflu ceva, dar nu există nicio informație despre ei. Această pagină și voi, dragi urmăritori, sunteți ultima mea șansă de a-mi afla originile. Povestea mea sună astfel: imediat după naștere am fost găsit pe o stradă din Huși, județul Vaslui, și preluat cu ambulanța. Nimeni nu a putut să îmi spună cum am ajuns acolo. Până la 15 ani am crescut la o casă de copii din Negrești, jud. Vaslui, apoi la o familie maternală. După finalizarea studiilor, am fost plasat la un centru de sprijin din Bârlad, pentru a învăța o meserie. Așa am ajuns astăzi, la 34 de ani, să muncesc într-o țară străină pentru că așa am reușit de mic să mă descurc singur. Nu știu nici după atîția ani de străinătate cum e dorul de acasă, cum e să îți suni familia să îi anunți că vii, nu știu cum ar trebui să se exprime bucuria primirii unui pachet de la mama sau entuziasmul dinainte de a pleca spre casă. Nu am niciun fel de idee cum e să trăiești aceste sentimente. Încerc să mă bucur de tot ceea ce realizez, dar tot singur sunt. Rugămintea mea este să distribuiți în număr cât mai mare, poate cineva mă va recunoaște, poate cineva cunoaște o mămică ce a venit acasă, în zona Hușului, fără copilaș într-o zi de miercuri, 27 mai 1987”, a fost mesajul tânărul Alin.
