REPORTAJ …Absolventii de liceu sunt, de câteva zile, în febra înscrierilor la facultate. Vremea nouã publicã astãzi un material ce sperã sã facã decizia mai usoarã celor nehotãrâti. Patru tineri vasluieni îsi povestesc experientele de prin facultãtile din România si aduc câteva sfaturi pentru absolventii de liceu. Facultate la stat sau la privat? Cititi în rândurile urmãtoare ce recomadã acestia si ce spune un profesor care predã atât la stat, cât si la privat.
De vreo doi ani încoace, spun fiecãrui absolvent de liceu pe care îl întâlnesc si de la care aud cã vrea sã se înscrie la facultate: „Cascã bine ochii!”, iar apoi, dacã se aratã interesat de subiect, îi povestesc cazuri concrete de tineri care, dupã ce au terminat o facultate, au reusit sau nu sã-si gãseascã un loc de muncã în domeniu. În conditiile în care consilierea profesionalã în liceu lipseste cu desãvârsire, iar informarea se face cosmetizat, cred cã cel mai foloitor lucru e: învatã din greselile altora.
Cazul meu
Acum cinci ani terminam liceul si, cu mintea burdusitã de visuri, mã înscriam la facultate. Hotãrâtã, dar cu mintea-n traistã si traista-n aer. N-a fost sã fie Drept, a fost Biologie. Dar nu mai conta! Eram studentã… La Iasi! Dupã vreo lunã de facultate mi-am dat seama cã a fost o alegere proastã. Malocostraca, Branchiura, Mandibulata, Polyplacophora, Prosobranchia, Opistobranchia. Ce naiba sunt astea? Câteva clase si subclase de animãlute pe care cicã le-am învãtat. La laboratoare, unde de obicei se fãceau experimente, îi lãsam pe ceilalti sã se remarce, cãci mi-era teamã sã nu fac vreo dandana. Iar microscopul… Îl atingeam cu grija cu care tii în mânã un diamant. Niciodatã nu prindeam imaginea care trebuia.
Practica de varã pe Masivul Ceahlãu mi-a pus capac. Imaginati-vã un cârd de oi, mergând dupã cioban, cãutând buruieni toatã ziulica. Cam asa arãtam noi si domn’ profesor. Pentru unii, treaba asta o fi plãcutã, nu si pentru mine. În aceeasi varã m-am înscris la Jurnalism si de atunci sunt prinsã în mrejele scrisului.
V-am povestit pe scurt experienta mea ca sã întelegeti cã alegerea pe care o faceti acum vã poate trasa drumul vietii. Dacã n-as fi dat în urmãtorul an la Jurnalism, probabil nu mi-as fi dat seama cã e ceva pe lumea asta ce pot face cu drag si mi-as fi trãit viata în frustrare. Am avut multi colegi în aceeasi situatie cu mine: alesese gresit facultatea. Dintre toti mi-o aduc aminte pe Iustina, o fatã tare talentatã la desen si pasionatã de hand made. În pauze ne desena fetele obosite dupã o noapte de club sau actualiza „ciclul de dezvoltare al studentului” (biologii au si ei glumele lor). Stiu cã a terminat facultatea si a urmat un master în Criminalisticã, dar de talentul ei nu mai stiu nimic.
Câteva sfaturi pentru tinerii absolventi de liceu
Gânditi-vã bine ce vã place sã faceti și urmați-vã pasiunile!
Dupã ce v-ati ales o facultate, stati de vorbã cu studentii sau absolventii acesteia. Întrebati-i care e nivelul facultãtii, cum sunt profesorii, dacã sunt dornici sã vã ajute sã vã dezvoltati în domeniul ales.
Stati de vorbã cu oameni care lucreazã în domeniul în care vreti sã urmati facultate. Vedeti dacã au satisfactii financiare sau sufletesti, nemultumiri si ce ar alege dacã ar mai putea da timpul înapoi.
Ideal ar fi ca, înainte de a vã înscrie la facultate, sã luati deja contact cu domeniul în care vreti sã urmati facultatea. Dacã ar fi dupã mine, as muta înscrierile la facultate în luna august, iar în luna iulie as organiza workshop-uri/stagii de practicã/stagii de initiere pentru absolventii de liceu care vor sã urmeze o anumitã profesie. Pliantele si întâlnirile cu studentii, organizate în liceu, nu folosesc la nimic. Nici asa numita „Ziua Portilor Deschise” nu-i prea folositoare pentru cã realitatea e atât de cosmetizatã de parcã îti vine sã te muti în facultate.
Dacã n-ati intrat în primul an la facultate, nu vã duceti la oricare altã facultate doar ca sã nu pierdeti un an. Motivul e simplu: “consumati un an la buget”, iar dacã anul urmãtor schimbati facultatea, va trebui sã-l plãtiti (statul bugeteazã doar 3 sau 4 ani, în functie de facultate si 2 ani de master).
Dacã ati intrat la facultatea care vã doreati, dar la taxã si nu vã puteti permite sã plãtiti banii, încercati sã obtineti o finantare, iar apoi învãtati si treceti la buget. Dacã familia are venituri mici, puteti obtine bursã socialã, iar un loc în cãmin îl puteti obtine tot cu un dosar social. Apoi, dacã aveti note bune, puteti obtine o bursã de studiu sau de merit. Plus cã, programul multor facultãti vã permite sã si lucrati mãcar part-time. Iar profesorii, dacã le explicati situatia, de obicei sunt indulgenti.
Facultate la stat sau la privat?
Ionela Bojoagã, masterandã la Facultatea de Agriculturã din cadrul Universitãtii de Stiinte Agricole si Medicinã Veterinarã „Ion Ionescu de la Brad” din Iasi, spune cã dacã ar fi sã mai aleagã încã o datã între stat si privat, ar alege din nou o facultate la stat. „Cu sigurantã tot o facultate la stat as alege. Spun asta pentru cã m-a motivat sã învãt pentru bursã si pentru un loc în cãmin. Viata de student în Iasi e ca în Rai. Dupã ce termini facultatea, te trezesti în Iad, adicã la realitate. E foarte greu sã-ti gãsesti un loc de muncã în domeniul în care ai terminat o facultate pentru cã multi angajatori cer experientã, dar dacã nimeni nu te angajeazã, cum sã o capeti? În momentul de fatã intentionez sã accesez fonduri europene si astfel sã-mi dezvolt propria afacere”.
Ionela a beneficiat, în urmã cu doi ani, de un stagiu de practicã în Franta prin intermediul programului Erasmus. Acolo spune cã a întâlnit o altã lume: „a fost o oportunitate foarte bunã de a vedea cum se lucreazã în sistemul francez si de a le cunoaste cultura. Am lucrat la o fabricã de dulceturi si la o fermã de capre, iar cei de acolo au rãmas foarte suprinsi de faptul cã, eu fiind obisnuitã de micã cu munca, nu simteam nevoia pauzelor dese. Îmi spuneau <<Ionela care nu oboseste niciodatã>>“.
De partea cealaltã a baricadei, un student de la o facultate particularã, cãruia nu-i vom dezvãlui identitatea, întrucât ne-a rugat, e de pãrere cã la noi de abia de acum începe sã se dezvolte sistemul de învãtãmânt privat. Spune cã a întâlnit reactii de tipul „da’ ce scoalã faceti voi acolo?” si cã uneori poate fi enervant sã tot auzi critici. „Mentalitatea e gresitã, dar observ cã e în curs de schimbare. Un profesor, care mi-a câstigat respectul, încã din primele minute, când a deschis gura, ne spunea cã obligatia noastrã fatã de ei este de a plãti taxele, iar obligatia de a învãta este o obligatie fatã de noi însine. Examenele sunt destul de grele si nu poti copia pentru cã dacã esti prins, esti exmatriculat. Dacã vrei note bune, înveti. Plus cã ai si beneficii, dacã esti silitor. Spre exemplu, aici, în cadrul Universitãtii „Nicolae Titulescu’’ , dacã ai peste 9.50, ai bursã sau dacã vrei sã reprezinti facultatea la un concurs din tarã, faci o cerere la decanat si ti se deconteazã cheltuielile. Pe lângã asta,, aici nu stai la coadã sã îti plãtesti taxele si nici nu ti se întâmplã sã fii expediat repede de secretarele care n-au chef de tine. Dar politica lor e simplã si clarã: noi plãtim taxe, iar ei ne oferã conditii de de calitate. Pe piatã e în competitie cu cele de la stat, la mare cãutare ,,e normal sã-si facã bine treaba, ca sã se rãspândeascã imaginea de facultate serioasã. Nu regret cã nu am ales o facultate la stat”.
Facultatea privatã, între alternativã si prejudecatã
Mihai Mazga, acum student în anul patru la Facultatea de Arhitecturã si Urbanism „Ion Mincu“ din Bucuresti (facultate de stat) a trecut mai întâi si pe la privat. A fãcut doi ani la Facultatea de Arhitecturã „Spiru Haret“, dupã care s-a hotãrât sã încerce si la stat. A dat examen si a intrat chiar la buget. ,,Am plecat de la Spiru Haret pentru cã se mãrise taxa. Nu îmi convenea sã dau atâtia bani pe cursuri cu acreditarea în aer. Au fost si proteste pe subiectul ãsta. Dar degeaba. Conducerea ba chiar a micsorat numãrul locurilor din anul 1, de la 200-300 la 50-60. De burse sau decontãri de abonamente nici nu poate fi vorba. „Spiru Haret” are si o imagine proastã în mintea majoritãtii oamenilor. E frustrant sã îi auzi cum criticã facultatea pe care tu o faci cu drag. Si când spun cu drag mã refer la domeniu, la, materie, nu si la profesori, la organizare. La examene aproape cã îti cereau imposibilul tocmai ca sã pici si sã plãtesti pentru a-l mai da o datã. Ciudati. Aveam o profesoarã care ne spunea cã doar atunci când o sã fim noi arhitecti putem sã vorbim. La „Ion Mincu’’, în schimb, am întâlnit exact opusul: întelegere. Profesorii ne ajutã si ne spun cã doar, expunându-ne ideea si propunerea, si chiar gresind, putem învãta’’.
Cadru didactic la stat si la privat
Lect. univ. dr. Lucian Dumitru Dârdalã este cadru didactic titular la Universitatea „Mihail Kogãlniceanu”, Iasi, (universitatea particularã privatã) si cadru didactic asociat la Universitatea (de stat) ,,Al. I. Cuza’’. „Cred cã, în acest moment, chiar si universitãtile private serioase, care au reprezentat, de-a lungul timpului, concurenti redutabili pentru învãtãmântul public, pierd teren în fata universitãtilor de stat. Presiunile financiare sunt, în esentã, cauza principalã”. Despre nivelul de pregãtire al studentilor cãrora le predã, spune: ,,E posibil sã mã însel, dar simt cã studentii din învãtãmântul public îsi dezvoltã o atitudine mai participativã la ore, relatia concurentialã între ei tinde sã dinamizeze comunicarea între grupã si profesor. Poate si faptul cã existã mai multi studenti prezenti la ore accentueazã aceastã senzatie. Dar de multe ori am sesizat faptul, cã relatia concurentialã (mai putin intensã în învãtãmântul privat) joacã un rol important. Poate si media de vârstã mai scãzutã are importanta ei. S-ar putea ca procentajul „vârfurilor” sã fie acelasi în ambele sisteme, dar în sistemul public ele sunt nu doar mai numeroase, ci si mai dinamice, mai prezente’’. Despre ideea cã angajatorii fac diferentieri între studentii de la privat si cei de la stat spune cã acestea tind sã se reducã. Dacã sistemul de evaluare academicã va ramâne unul ferm si riguros, acest proces va continua. Dacã, pe de altã parte, evaluarea si acreditarea academicã nu se vor mai baza pe principii solide, universitãtile private vor avea de pierdut. Iar marii perdanti vor fi tocmai universitãtile private care încearcã sã respecte regulile’’. (Simona Danda)
