CELEBRITATE În debutul fiecãrei toamne, husenii pasionati de cinematografie stiu cã trebuie sã rezerve un gând frumos, dar si un ales sentiment de recunostintã unui husean celebru, actor în peste 50 de filme, în zeci de piese de teatru, scriitor si, peste toate, purtãtorul “vocii de aur” al teatrului radiofonic românesc, asa cum, cu reverentã, au stabilit criticii de specialitate. Este vorba despre Constantin Codrescu, nãscut la Husi, în urmã cu 84 de ani.
Constantin Codrescu, actorul atât de iubit si admirat în urbea sa natalã, a fost un adevãrat deschizãtor de drumuri pentru husenii care si-au dorit o carierã pe scenã. Dacã unii au rãmas doar sperante, huseanul Constantin Codrescu, nãscut la Husi, pe 5 septembrie 1931, a reusit sã îsi construiascã o carierã de exceptie în lumea filmului si a teatrului românesc. Talentul sãu actoricesc remarcabil, dublat de farmecul vocii inconfundabile, au fãcut ca publicul sã îl identifice repede din multimea aspirantilor la celebritate, ca sã îi fie pãrtas fidel la toate realizãrile sale profesionale. A jucat în peste 50 de filme, celebre pelicule jucate alãturi de actori precum Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu (“Capcana mercenarilor” – 1981, “Colierul de turcoaze” – 1986, “Mihai Viteazu” – 1971) si în zeci de piese de teatru. A fãcut si regie, având, de altfel, si o carierã universitarã, ca profesor la mai multe Universitãti din Bucuresti si Târgul Mures (oras unde a primit titlu de cetãtean de onoare). Vocea sa însã a fost si va rãmâne adevãrata sa carte de vizitã. În piesele de teatru radiofonic, vocea maestrului Constantin Codrescu a strãlucit cu timbrul sãu imposibil de confundat.
Melancolic: “Ãstia, bãtrânii, suntem neinteresanti”!
Din anul 1990, actorul Constantin Codrescu a plecat definitiv din Bucuresti, mutându-se la Ghermãnesti, Snagov. Locuieste într-o casutã despre care spune cã “e un mic paradis”.”Aici, stau la o casutã, am grãdinã, eu îi zic un mic paradis. Rãutatea nu sare asa usor gardul. În Bucuresti, oamenii sunt rãi, te înjurã, te omoarã, te hãituiesc. Noi aveam cãsuta asta din 1966, dar m-am mutat definitiv aici în 1990. Ãstia, bãtrânii, suntem neinteresanti, ne facem umbrã singuri, de noi nu e nevoie”, declara, într-un interviu pentru presa centralã, cu melancolie, huseanul Constantin Codrescu.
