Potrivite în special pentru momentele în care gătitul nu este posibil, conservele din comerţ au devenit în ultimii ani nelipsite din meniul multora dintre noi. Explicaţia este simplă şi constă în faptul că este mult mai rapid şi mai la îndemână să desfaci o astfel de cutie în loc să petreci ore bune în bucătărie. Cât de recomandate sunt, însă, pentru sănătate şi cum putem alege conserva cea mai puţin dăunătoare dintr-o ofertă din ce în ce mai bogată?
La ce să fim atenţi
Înainte de a pune produsul în coşul de cumpărături, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să verificăm data de expirare. Chiar dacă în mod normal conservele au un termen de valabilitate chiar şi de ordinul anilor, o practică destul de comună a comercianţilor este de a pune în faţă produsele care expiră primele (aşa-numita regulă FEFO: first expired, first out). Apoi, trebuie verificat aspectul cutiei, pentru a observa dacă nu există găuri, scurgeri sau umflături.
Cum citim eticheta
După ce ne-am asigurat că produsul nu este expirat sau deteriorat, vom citi cu atenţie informaţiile de pe etichetă. „Eticheta nu trebuie să fie ştearsă, ruptă sau lipită sub forma unei hârtiuţe albe pe conservă. În acest caz, nu avem nicio garanţie că ceea ce scrie pe eticheta astfel lipită corespunde cu produsul din cutie. Nu este de ajuns ca ingredientele să fie trecute într-o listă, fără a avea şi informaţii despre cantitatea în care se găsesc”, explică medicul nutriţionist Magdalena Moroşanu.
Pentru a exemplifica o astfel de situaţie, alegem o conservă cu carne de porc. Chiar dacă nu dezvăluim numele producătorului, este de ajuns să spunem că produsul analizat nu este cel mai ieftin, dar nici cel mai scump din categoria lui. În lista cu ingrediente vedem că 50 la sută reprezintă carne de porc separată mecanic şi şorici. Producătorul nu spune însă nimic despre cât la sută din această cantitate o reprezintă şoriciul. Urmează, apoi, în cantităţi neştiute, apă, proteină vegetală de soia, amidon din porumb, sare iodată, condimente şi nitrit de sodiu, drept conservant.
Conservant potenţial cancerigen
Semnele de întrebare încep să apară imediat. Câtă sare (clorură de sodiu) şi cât nitrit de sodiu conţine conserva (termenul de valabilitate este până în anul 2017), în condiţiile în care medicii spun că sodiul în exces duce la apariţia bolilor cardiovasculare şi le agravează pe cele deja existente? Mai mult, nitritul de sodiu, cunoscut şi ca E250, este un conservant artificial care se foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene. E250 devine periculos în urma interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis. Methemoglobinemia este o altă afecţiune cauzată de consumul frecvent de produse conservate cu nitrit de sodiu, sau a apei bogate în nitriţi. Boala se manifestă prin apatie, dureri de cap, ameţeli, respiraţie îngreunată şi colorarea violetă a extremităţilor corpului (buze, limbă, mâini şi picioare).
Sfatul nutriţionistului
…