Fostul protoiereu Ionel Ene marturiseste ca ridicarea bisericii “catedrale” din municipiul Focsani a fost pina la urma o afacere electorala u aceasta afacere a fost una transpartinica, fiind implicate toate partidele politice: PNT-CD, PDSR – actualul PSD, PD – actualul PDL si PNL u preotul Ionel Ene confirma zvonurile care au ajuns pina la DNA, acelea ca licitatia din 1997 pentru proiectul catedralei a fost “aranjata” de Consiliul Judetean Vrancea u slujitorul Domnului mai recunoaste ca receptiile lucrarilor neexecutate dupa 2000, dar platite, poarta semnatura Cucerniciei Sale
Preotul Ionel Ene, fost protoiereu de Focsani si nas spiritual al “catedralei” de la “Ceasul rau”, face vilva in Tirgul Focsanilor cu o serie de dezvaluiri care arata implicatiile politicului in treburile Bisericii locale si obedienta Protoieriei atunci cind Consiliul Judetean Vrancea o cerea. In “Istoria crestinismului vrincean de la origini si pina astazi” (Focsani, 2011), Ionel Ene marturiseste nu doar schimbul dubios de terenuri dintre Protoieria Focsani si omul de afaceri Corneliu Prunache, locotenentul baronului Oprisan, dar si faptul ca ridicarea asa numitei catedrale a fost o afacere electorala si nu dorinta fierbinte a credinciosilor din Orasul Unirii. Paharul este umplut cu marturisirea prin care parohul de la “Sfintii Voievozi” spune mot-a-mot ca licitatia pentru proiectul catedralei a fost “aranjata” de Consiliul Judetean Vrancea. Cu aceasta, imaginea si asa terfelita a istoriei inceputului “catedralei” din Focsani este aruncata in deriziune, iar cine mai credea o iota din motivele construirii acestui mastodont de beton si caramida intre balcoanele sufocate ale blocurilor, s-a lecuit definitiv. “Ziarul de Vrancea”, care si-a facut datoria de a informa cititorii cu privire la aceasta afacere electorala, prezinta in acest material confesiunile facute de fostul prelat cu privire la controversatul proiect al bisericii “catedrale”.
Catedrala – afacere electorala
“Campania electorala din octombrie 2000 a deschis o noua perspectiva bisericii, care, cel putin in preajma acestor evenimente, nu a dus lipsa de amabilitati. La o astfel de provocare s-a reusit prin candidata la Senat, Simona Marinescu, din partea Partidului Democrat, promisiunea ca va fi scoasa o hotarire de Guvern, care sa finanteze reconstructia catedralei din Focsani, cu conditia sa se puna la dispozitie un proiect. (…) Oferindu-i proiectul, dna Simona Marinescu a reusit sa scoata hotarirea de Guvern, la 7 nov. 2000, prin care Guvernul Romaniei aproba o finantare de aproximativ 18,4 miliarde de lei de la Fondul Solidaritatea, prin Directia Muncii, pentru realizarea noii catedrale”, scrie Ionel Ene, fostul protoiereu de Focsani, in “Istoria crestinismului vrancean de la origini si pina astazi” (Focsani, 2011, pp. 106). Ca nu a fost doar o afacere electorala a fostului Partid Democrat, ci a fost implicat si Partidul National Liberal si Partidul Social-Democrat o confirma tot preotul Ionel Ene, care se trecuse la un moment dat in fruntea listei cu pomeni electorale prin 2005. “(…)Guvernul Romaniei a acordat in perioada 2007-2008, in doua rinduri, prin interventia Consiliului Judetean, sume substantiale pentru realizarea acestor lucrari”, scrie fostul protoiereu de Focsani in lucrarea citata. Acesta confirma o data in plus ca pomenile electorale au venit de la toate partidele, in toate guvernarile, intrucit “catedralele” din marile orase au fost si inca mai sint afaceri electorale, cu bani multi din bugetul statului.
Licitatiile, “aranjate” de CJ Vrancea
Nu stim daca este adevarat, dar cum Ionel Ene este preot ii acordam toata increderea si luam de bune confesiuniele Cucerniciei Sale, care afirma ca licitatia pentru alegerea proiectantului, in 1997, a fost “aranjata” de Consiliul Judetean Vrancea. “S-a trecut la organizarea licitatiei pentru intocmirea proiectului, licitatie ce a fost organizata de Consiliul Judetean… S-au prezentat trei firme de proiectare, reprezentate de dl ing. Tomulescu (Cert Prodex SRL), arhitectul Sambotin si arh. Olaru din Focsani. Ofertele au fost total disproportionate, caci dl Sambotin a solicitat 800 de milioane, dl Olaru 300 de milioane, iar dl Tomulescu 60 de milioane. Protoieria Focsani a agreat oferta dlui Tomulescu, pe motiv ca ar fi platit si singura proiectul si pentru faptul ca firma condusa de domnia sa mai elaborase inca 15 proiecte de biserici in judetul nostru. CJ a agreat oferta dlui Olaru, desi nu avea nici un proiect de biserica executat. Dupa mai multe discutii, Protoieria Focsani a acceptat dorinta CJ de a adjudeca licitatia pe firma dlui Olaru (Este vorba despre anul 1997, n.r.), cu conditia ca sa dea comanda de proiectare la CJ, care s-a angajat sa plateasca 240 de milioane, iar la primirea proiectului Protoieria sa plateasca diferenta de 60 de milioane… Rugindu-l pe dl Olaru sa ne spuna care este stadiul proiectarii (In anul 2000, n.r.), a raspuns ca nici nu s-a luat de treaba, deoarece dinsul studiaza inca problemele de arhitectura si proiectare bisericeasca, fiind ceva nou pentru firma sa”, marturiseste in lucrarea citata mai sus fostul prelat. Aceasta mai spune ca pentru a nu pierde finantarea electorala propusa de Simona Marinescu, a mers la Epsicopia Buzaului si l-a rugat pe arhitectul Tomulescu sa le dea proiectul catedralei din Buzau, ceea ce s-a si intimplat, acesta fiind adaptat la spatiul de la Ceasul Rau. Asa s-a incheiat istoria proiectului “catedralei” din Focsani, care este o copie ratata a catedralei din Buzau.
Preotul Ene “semna ca primarul”
Nu o spunem noi, o marturiseste chiar cel in cauza, care afirma ca decontarea situatiilor de lucrari se facea cu semnatura fostului protoiereu. “(…)in perioada 2001-2004 banii au fost gestionati de Directia Muncii, platile facindu-se pe baza situatiei de lucrari, dupa ce erau verificate si aprobate de dirigintele de santier, de specialistul Directiei Muncii si al Ministerului Muncii. Au fost situatii de lucrari, care in urma verificarii celor trei factori de specialitate nu au fost ordonantate nici astazi. Implicarea noastra era una morala si de confirmare, semnind situatiile de lucrari dupa factorii de specialitate, cind suma aprobata trecea de la Minister direct in contul firmei Aispa”, scrie negru pe alb, la pagina 109, preotul Ionel Ene. Confesiunile facute de preotul Ene ne scutesc de orice comentariu si lamuresc povestea “catedralei electorale” incepute in anul 1997, pe vremea guvernarii CDR, care se ridica in ritmul melcului, desi a inghitit bani cit pentru 10 biserici. Probabil, intr-o zi, preotul Ene va da socoteala pentru acel schimb, de teren, oneros, prin care Biserica a cedat 7500 de mp in strada Ion Luca Caragiale, in schimbul la 400 mp a “Ceasul rau”, dar si pentru afirmatiile pe care le face la adresa institutiilor statului care s-au ocupat de organizarea licitatiilor, respectiv Consiliul Judetean Vrancea. Si mai grav, daca preotul Ene a stiut ceva la vremea respectiva, cind era Protoiereu de Focsani si responsabil principal al acestui proiect falimentar, de ce nu a luat pozitie, iar dupa licitatie de ce a semnat situatiile de lucrari? Intrebari la care parohul de la Biserica “Sfintii Voievozi” mediteaza si va raspunde la Directia Nationala Anticoruptie (DNA) sau in confesiunile din volumul urmator al lucrarii. Chiar si asa, trebuie sa-i multumim Preotului Ene ca a avut curajul sa marturiseasca public anumite amanunte legate de “catedrala”, desi din punct de vedere canonic, Taina Marturisirii este o problema de duhovnicie si nu tine de spatiul public. Sa vorbesti despre aceste lucruri acum, la mai bine de un deceniu, tine de o oarecare lasitate morala si comoditate intelectuala, gesturi mici, care nu justifica nimic, dar explica totul…
