Mihai Bontea a cerut un milion de euro statului român pentru cît a fost încarcerat cînd era adolescent • Tribunalul Judetean Neamt i-a acordat 150.000 de euro • Înalta Curte de Casatie si Justitie a schimbat sentinta initială si a respins actiunea • totul a pornit de la joaca de-a războiul a unor pusti de 13 ani •
Mihai Bontea, pietreanul care a avut de suferit toată viata din cauza unui banal joc de copii, dar considerat ca atentat la siguranta regimului comunist, a pierdut bătălia cu statul român. Pentru anii de închisoare politică pe care i-a făcut atunci cînd era foarte tînăr, a cerut statului despăgubiri de un milion de euro. Singura instantă care i-a dat dreptate a fost Tribunalul Neamt, însă valoarea daunelor acordate a fost de 150.000 de euro. Statul român, prin Fisc, a atacat decizia la Curtea de Apel Bacău, instantă care a decis că petentul nu mai are nevoie de despăgubiri, deoarece timp de 20 de ani a încasat indemnizatie de persecutat politic ce totalizează cam 21.500 de euro. Ambele părti, atît Mihai Bontea cît si Fiscul au uzat de ultima cale de atac, recursul la Înalta Curte de Casatie si Justitie, unde luna trecută s-a dat verdictul final: „Admite recursul declarat de pîrîtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generală a Finantelor Publice Neamt împotriva deciziei (…) a Curtii de Apel Bacău. Modifică în parte decizia în sensul că: schimbă în tot sentinta civilă (…) a Tribunalului Neamt, Sectia civilă si respinge actiunea. Mentine celelalte dispozitii ale deciziei. Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Bontea Mihai împotriva aceleiasi decizii. Irevocabilă“.
Necazuri mari de la un lucru mărunt
Totul a început în anul 1954 pe cînd Mihai Bontea avea numai 13 ani. Cu vreo cinci amici a găsit în ruinele unei brutării din actualul cartier Precista două arme militare fără munitie. Aventurosi, cei sase copii au înfiintat o „asociatie militară“ pe care au numit-o Vulturul. Membrii aveau nume împrumutate din cărtile de aventuri, „Monte Cristo“, „George Farrow“ ori „Luigi Wampa“. Fiecare dintre ei aveau o functie militară fictivă, carnet de membru si obligatia de a se întîlni periodic, la actiuni. De fapt o joacă de copii. Grupul se împărtea în două, iar taberele adverse se „luptau“ pe Cîrlomanu. „Eram niste copii de 13 ani, care aveam în cap toate aventurile pe care le mai văzusem în filmele de război. În plus, unul dintre noi, care acum este rezident în SUA, avea colectia de cărti de aventuri «Dox». Erau în vogă la acea vreme. Poate nu s-ar fi întîmplat nimic dacă într-o bună zi nu ne-am fi dus să ne jucăm printre ruinele unei foste brutării din Precista. Eram cinci în grup si ne ascundeam unii de ceilalti. Ce vreti, eram copii. Numai că la un moment dat, unul dintre noi a găsit în peretii unei foste magazii armele. De acolo a început totul. Atunci s-au pus bazele organizatiei «Vulturul»“, a povestit Petru Bontea.
Bontea a dat mari bătăi de cap fostei Securităti
Autoritătile nu ar fi aflat nimic despre „Vulturi“, dacă un membru al grupului nu s-ar fi aciuat o vreme la Mănăstirea Horaita. A plecat apoi fără să anunte pe nimeni si a lăsat la lăcasul de cult tot ce avea la el, inclusiv carnetul de membru al fostei organizatii secrete. Staretul a predat lucrurile oamenilor legii, iar carnetul de membru într-o organizatie secretă a băgat groaza în autoritătile de la acea vreme. Atunci a intrat pe fir Securitatea. Se întîmpla în anul 1959, cînd a început prigoana împotriva tinerilor. Bontea a fost arestat cînd era elev de liceu si timp de doi ani a fost purtat prin mai multe penitenciare din tară. Luni si ani la rînd, în perioada 1959 – 1960 a trecut prin închisorile de la Bacău, Jilava, înapoi la Bacău, la Piatra Neamt, iar la Bacău. Ultima a fost colonia de muncă Peninsula, din judetul Constanta, subcolonia Nazarcea. Tînărul a fost condamnat de Tribunalul Militar Iasi la 8 ani de temnită grea si 6 ani de degradare fizică. Schimbările politice au dus la convertirea sentintei în doi ani de detentie din care Bontea a executat efectiv un an, nouă luni si 29 de zile. După eliberare i-a fost destul de greu si în civilie. Cu greu a reusit să-si termine liceul, dar si mai greu i-a fost să facă o facultate. A avut noroc în viată si de oameni buni, care l-au sustinut si a devenit inginer. Si-a întemeiat o familie, care-i este suport moral la bine si la greu, dar tot nu a scăpat de Securitate. În 1970 structura a făcut o primă încercare de a-l racola. Bontea a refuzat si i-a fost fabricat un nou dosar de furt, cauză în care a reusit să-si probeze nevinovătia. În timp a fost remarcat ca un bun profesionist si propus pentru deplasări peste hotare. Nu i-au fost aprobate. A fost supravegheat pînă prin anul 1987, după care nu a mai prezentat interes pentru tortionari. În anii de după Revolutia din 1989 nu s-a mai simtit urmărit. Ironia sortii face ca din 1990 să stea în aceeasi scară de bloc cu cel care l-a anchetat în tinerete, fostul ofiter Aurel Mihalcea. L-a găsit în bloc atunci cînd s-a mutat acolo si a refuzat să-si schimbe domiciliul. „Cînd m-am mutat eu acolo el deja locuia în acel imobil, venise se pare de la Caras Severin unde lucrase în Securitate pînă la Revolutie. Sîntem vecini de ani de zile, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine. A încercat la un moment dat să mă contacteze, să vorbească cu mine. Nu stiu ce-ar fi avut să-mi spună. Am refuzat dialogul, atît i-am spus: «Nu am ce discuta cu dumneata». Îmi este absolut indiferentă persoana lui si nu vreau să am de-a face cu el. Nici măcar o clipă nu am intentionat să plec eu de acolo cînd mi-am dat seama că sîntem vecini. Asta-i răzbunarea mea, dacă pot să-i spun asa: să stau lîngă el si să-l sfidez. Noi, cei condamnati politic avem două mari calităti: nu urîm si nu ne răzbunăm.
Nu a făcut niciodată politică
Amintirea vremurilor grele din anii tineretii l-au făcut pe Mihai Bontea să stea departe de zbuciumul politic al perioadei de democratie. Cum nu a făcut politică în perioada comunismului si după a preferat să se tină departe de scena politică. Cu toate acestea, de-a lungul vremii a fost dorit de unele formatiuni, dar nu a dar curs nici unei invitatii. Familia este cea pe care se bazează, căreia îi dedică întreaga energie si de la care el însusi îsi încarcă „bateriile“ atunci cînd este nevoie. Cu toate suferintele îndurate nu a avut nici un gînd să emigreze în lumea largă, desi posibilităti a avut destule. Are o mică fabrică de mobilă unde face ceea ce îi place si astfel îsi ocupă timpul liber în mod util si plăcut. Dintre toti „Vulturii“ el este unul din cazurile fericite, un om cu o viată împlinită. Altii, din acelasi grup, nu au avut suficientă tărie pentru a trece peste greutătile suferite în perioada comunistă si au rămas profund marcati de perioada nesfîrsită de interogatorii, precum si de perioada detentiei.
www.monitorulneamt.ro
