Concertul lui Ion Suruceanu de la Bârlad a readus pe buzele tuturor bârlãdenilor întrebarea: De ce nu ne unim cu Basarabia? (VIDEO)

SPECTACOL… Concertul „Sãrut, femeie, mâna ta” l-a adus, pe scena teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad, pe îndrãgitul maestru de peste Prut, Ion Suruceanu, cu minunatele sale melodii. Concertul face parte dintr-un periplu de spectacole care marcheazã cei 55 de ani de carierã artisticã ai interpretului de muzicã usoarã. Artistul din Republica Moldova, a sustinut timp de douã ore, un concert extraordinar, dedicat Zilei Internationale a Femeii. Un adevãrat mãrtisor muzical le-a fost oferit doamnelor si domnisoarelor, care s-au bucurat de o atmosferã magicã. În salã au rãsunat ropote de aplauze. Maestrul a venit în fata spectatorilor cu un bogat recital compus din piese mai vechi, dar si mai noi, slagãre de altã datã, ce au fost cântate împreunã cu publicul de toate vârstele. Admiratorii sãi au fredonat si au dansat pe ritmurile celor mai cunoscute piese ale artistului moldovean, iar la final, acesta a multumit cu recunostintã publicului bârlãdean pentru energia primitã în timpul spectacolului. Printre slagãrele interpretate de maestru împreunã cu cei aflati în salã, s-au numãrat: „Sãrut, femeie, mâna ta!”, „Ce searã minunatã!”, „Luna, luna”, „Numai tu”, „Amore”, „Cumpãrati flori!” , Crede-mã”, „Tu si eu”, „Trandafirii înfloresc”, „Drumurile noastre toate”, „Maria”, „Melancolie” precum si câteva slagãre arhicunoscute din repertoriul marilor artisti italieni.

Maestrul, un artist de modã veche, si-a prezentat piesele cu profesionalism si loialitate fatã de toti cei cu care a colaborat de-a lungul vremurilor, spunând cã existã o regulã nescrisã în muzicã ca si în viatã, care stã în legea firii, si anume aceea cã, atunci când vrei sã interpretezi piesa cuiva, e musai sã-i ceri permisiunea si sã-l citezi pe acel autor. I-a pomenit pe toti marii artisti scriitori si/sau compozitori ai pieselor sale (Grigore Vieru, Petre Teodorovici, Ian Raiburg, Vladimir Chemov, Eugenia Munteanu), mentionându-i la începutului fiecãrei melodii. Artistul a coborât de pe scenã de mai multe ori, iar în timp ce cânta slagãrul „Sãrut, femeie, mâna ta”, a traversat partea de jos a sãlii teatrului bârladean, îmbrãtisând mai multe doamne si domnisoare, sãrutându-le mâna, în semn de respect. Apogeul spectacolului s-a produs în momentul în care, Ion Suruceanu a invitat pe scenã o domnisoarã (Andreea) si o doamnã (Corina) cu care a interpretat celebra melodie „Melancolie”. Muzica interpretatã de marele Artist al Poporului, Ion Suruceanu, a reusit sã aducã publicul aflat în salã, într-o stare emotionalã cu totul specialã, pe de o parte datoritã registrului muzical de mare sensibilitate si a mesajului transmis de textele pieselor, iar pe de altã parte de vocea inconfundabilã a interpretului care a dãruit viatã acestor slagãre de peste ani.

Scurtã bibliografie a artistului Ion Suruceanu

Interpretul de muzicã usoarã, Ion Suruceanu, s-a nãscut pe 9 septembrie 1949, peste Prut, în localitatea Suruceni din raionul Ialoveni. Dupã absolvirea scolii din sat, si-a continuat studiile la Colegiul de Muzicã „Stefan Neaga” (1964-1967), unde a studiat pianul si fagotul. În acea perioadã, a fost invitat ca solist în formatia „Noroc”, condusã de Mihai Dolgan. Ulterior, timp de zece ani, a activat în diferite formatii muzicale, astfel cã între 1970-1973 a fost interpret în orchestra de muzicã usoarã „Bucuria”, iar în 1974 a activat ca solist al formatiei „Contemporanul”. A lansat albume, a înregistrat sute de piese si a cutreierat multe tãri. Este Artist al Poporului din anul 1990 si Cavaler al Ordinului Republicii din anul 2004. Interpretul, de-a lungul anilor, si-a selectat piesele îndrãgite cu multã pasiune, unele din ele fiind interpretate ani sau decenii la rând, devenind slagãre îndrãgite, pentru altele si-a compus singur textele. Pe parcursul carierei muzicale, a colaborat cu multi profesionisti si compozitori importanti. Între 1994 si 1998, datoritã popularitãtii sale, a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Impresii ale bârlãdenilor care au participat la concert

Publicul prezent la concert a fost impresionat de prestatia excelentã a maestrului. Mariana I. a spus: „Cel mai iubit și respectat artist de peste Prut, muzica lui te unge la suflet ca un balsam, pur si simplu îi iubesc melodiile.” O altã bârlãdeancã, Irina C., a spus: „Bãrbat sarmant cu o voce superbã care ne-a bucurat sufletele în aceastã searã!”. Si bãrbatii au fost entuziasmati, nu numai femeile. Iatã ce spune Ionicã S.: „Admirabil! Un artist desãvârsit, superb, fermecãtor, cu voce caldã si dulce, iar poezia din texte, romanticã si plinã de iubire. Un concert minunat!”. La fel si Florin D.: „Cuvinte luate din realitate … inspiratie genialã de compozitor si nici interpretul nu-i mai prejos … Doamnele se simt mai respectate si mai iubite dupã primirea acestui cadou muzical, un concert de mare exceptie.” Cântecele sale au amintit iar bârlãdenilor de unire. Iatã ce spune Laura M.: „Interpretarea de nota maximã, ca si vocea dealtfel… de neegalat. Se cunoaste cã e de la Chisinãu…acolo muzica e cea mai frumoasã. Moldovenii nostri de peste Prut sunt fratii nostri. Iubesc Basarabia!” La concert a fost si o moldoveancã de peste Prut, stabilitã în Bârlad. Ionela Z. A venit special la acest concert: „Sunt moldoveancã, cãsãtoritã în Bârlad si aceste melodii îmi sunt balsam pentru suflet! Un mare artist pe care îl ascult oricând cu mare plãcere! Acesta este cadoul oferit de sotul meu pentru ziua de 8 Martie!”.

Interviu spumos cu Ion Suruceanu, de la muzicã, pânã la politicã si unire

INCENDIAR… Dupã concert, artistul a acordat reporterilor Vremea Nouã un scurt interviu. Cititi mai jos opinia maestrului despre politicienii din R. Moldova, despre Unire, dar si despre muzicã.

Reporter: Bun gãsit, maestre! Mã bucur sã vã cunosc. Sunteti pentru prima datã la Bârlad sau ati mai fost pe aceste meleaguri?

Ion Suruceanu: La Bârlad, am ajuns pentru prima datã acum 10 ani, la invitatia primarului din acea vreme (n.r. Titi Constantinescu). Am fost invitat sã sustin un concert pentru aniversarea cuplurilor care împlineau 50 de ani de cãsãtorie. Dacã îmi aduc aminte bine, evenimentul s-a desfãsurat la Centrul de Afaceri. A doua oarã, am revenit la Bârlad, aici, pe scena teatrului „Victor Ion Popa”, tot pentru un concert dedicat zilei de 8 Martie, în 2019. Iar astãzi… sunt pentru a treia oarã la dumneavoastrã.

R: Înteleg cã, celebrati 55 de ani de carierã artisticã, iar concertul din aceastã searã face parte dintr-un turneu aniversar.

I.S.: Da…asa este. Este vorba de un mãrtisor aniversar care marcheazã 55 de activitate scenicã. Am avut primul concert pe 1 martie, la Tulcea, am continuat apoi cu spectacole în Galati, Brãila, Cãlãrasi, Mangalia, Bucuresti, astãzi, 7 martie, suntem la Bârlad. Mâine, voi avea douã concerte în capitala Moldovei, la Iasi, iar seara sunt invitat sã sustin un recital, într-un restaurant, cu ocazia Zilei Femeii.

Dupã Iasi, vor urma concerte la Piatra-Neamt, Bacãu, Focsani, Ploiesti, Pitesti, astfel cã pe 15 martie vom încheia acest „mãrtisor jubiliar” la Brasov.

R: Maestre, cum simtiti publicul din România în comparatie cu cel de acasã?

I.S.: Sincer, vã spun cã publicul din România este mai cald si mai dinamic. Si sunt recunoscãtor pentru asta. Aplauzele în România sunã mai energic.

R: Am citit cã, destul de des… sustineti concerte si prin alte tãri…

I.S.: Da. Am cântat pentru diaspora noastrã românã (românii din România si cei din Republica Moldova) în Italia, Portugalia, Anglia si chiar în Belgia, la Bruxelles.

R: Maestre, sunt curioasã sã vã întreb, cum v-ati descoperit vocatia pentru muzicã, dragostea pentru cântec? Care a fost start-ul în cariera dumneavoastrã?

I.S.: Copil fiind, ca toti bãietandrii, iubeam fotbalul si visam sã ajung mare fotbalist. Dar, fratii mei mai mari, care astãzi nu mai sunt în viatã… îmi tot spuneau cã ar fi bine sã îmi respect harul dãruit de Dumnezeu, si anume vocea. Ei mã tot auzeau cântând si mã încurajau în directia muzicii. Eu îndrãgesc muzica popularã, iar la noi în familie se asculta si se cânta Maria Lãtãretu, Maria Tãnase, Ioana Radu, Ileana Sãrãroiu. Dintre artistii contemporani, Irina Loghin îmi place mai mult. Sã stiti cã atunci când merg cu masina, „sar” de pe un post de radio pe altul, pânã gãsesc muzicã popularã. Când vine vorba de muzica usoarã, marea mea dragoste este muzica lui Dan Spãtaru, pe care îl respect din suflet. Si astãzi îi cânt melodiile, ca un omagiu adus acestui titan al muzicii usoare românesti. În acea perioadã a copilãriei, am avut ocazia sã îi ascult o melodie la radio, care mi-a mers la suflet: „Tãrãncutã”. Si cum aveam multe rude în Bucuresti, atât din partea mamei, cât si din partea tatãlui, care veneau la noi în ospetie, pe vremea comunistilor sovietici, le-am rugat sã îmi aducã discurile lui Dan Spãtaru. Si asa m-am fãcut cu trei discuri ale lui Dan Spãtaru. Iaca asa, am ajuns sã îi îndrãgesc toate melodiile si sã le cânt. Mai târziu, am început studiile la Scoala Muzicalã din Chisinãu. Îmi doream sã studiez saxofonul, dar pe vremea aceea era interzis acest instrument, asa cã am studiat fagotul. Pe la sfâsitul anilor 60, la noi s-a nãscut o formatie vocal-instrumentalã, care pe vremea aceea, era una din cele mai populare formatii. Conducãtorul era Mihai Dolgan, Dumnezeu sã-l odihneascã, un bãiat foarte talentat. El avea nevoie de un interpret în formatie si norocul meu a fost cã m-a descoperit pe mine. „Am avut noroc cã am nimerit în Noroc”,, asa spunea mama mea.

R: Impresionant… maestre! Felicitãri din suflet, pentru aceastã fabuloasã carierã artisticã de 55 de ani. Acum, la final, vreau sã vã mai adresez o întrebare, dar dintr-o altã sferã, cea politicã. De ce? Pentru cã stiu cã, la un moment dat, datoritã pupularitãtii dumneavostrã, ati fost si deputat. Ce pãrere aveti despre realizarea proiectului de tarã „România Mare”? Credeti cã vreodatã s-ar putea întâmpla asemenea minune?

I.S.: De la presedintele Mircea Snegur care reprezintã „tulpina” a ceea ce înseamnã astãzi, tara Republica Moldova, pânã la Maia Sandu, care este presedinta noastrã de nãdejde, toti cei care au condus Republica Moldova au fost doar simpli amatori. Este adevãrat cã suntem frati si cel mai bine s-a vãzut asta… când s-au derulat actiunile „Podul de flori” din anii 90. Avem aceeasi limbã: românã, acelasi folclor, noi învãtãm aceeasi istorie, Eminescu e al nostru, Eminescu el al vostru, povestile lui Ion Creangã sunt cunoscute peste Prut… eu cred cã abordarea ar fi trebuit sã fie alta decât cea care a fost atunci, când Republica Moldova si-a câstigat independenta. România, fiind prima tarã care a recunoscut independenta acestui petic de pãmânt numit Republica Moldova, ar fi trebuit, dupã pãrerea mea sã ridice problema reîntregirii României Mari, nu a unirii. Am fi putut sã arãtãm la o lume întreagã cã noi am fost o singurã tarã. Sã vã mai spun ceva… (maestrul începe sã râdã…) sunt microbist, îmi place mult fotbalul, iar toate costumele mele de sport sunt cu Real Madrid. Am o „coftã” mai grosutã, asa ca de…toamnã târzie. Iar într-o parte este sigla Real-ului, iar în cealaltã initialele „RM”. Prietenii când mã vãd, îmi spun: „Mãi…iarã cu Real Madrid?!?”, iar eu le explic… tacticos cã sunt trei „RM” într-unul: România Mare, Republica Moldova si Real Madrid. Mai glumesc si eu…