LEGENDELE HUSULUI
MOTIV DE MÂNDRIE Putini sunt cei care stiu cã expozitia deschisã în aceste zile în incinta Bibliotecii “Mihail Ralea” si închinatã celui mai important compozitor român, nu este doar o reverberatie creatã de “Anul George Enescu” sãrbãtorit în 2011, ci, în inimile celor care au avut rãbdarea sã cerceteze istoria sentimentalã a Husului, existã si un alt motiv, mai.. personal: în 1919, muzicianul a cãrui faimã strãbãtuse deja multe din tãrile lumii, a poposit si în “orasul dintre vii”, cu un concert pe care presa vremii l-a consemnat, cu vãditã emotie, drept “un eveniment artistic de cea mai mare însemnãtate”. O legendã a locului creeazã si mai multe emotii, spunând cã Enescu însusi, auzind cã, în clãdirea bãtrânului liceu “Cuza Vodã”, s-a improvizat un spital pentru soldatii rãniti, n-a ezitat sã meargã sã le cânte la cãpãtâi suferinzilor, înduiosati pânã la lacrimi de cinstea si bucuria fãcutã lor de însusi George Enescu.
ENESCU, LA HUSI! Husenii se pot mândri cã, la începutul anului 1919, George Enescu, cel considerat încã de pe atunci un miracol al muzicii, a venit sã concerteze în orasul lor! În presa vremii, într-o publicatie numitã “Gânduri Bune” (anul II, nr 8 – 10, decembrie 1915 – ianuarie 1916, n.r.), un gazetar inimos, D. Gociu, a consemnat în termeni entuziasti, faptul cã marele compozitor a venit sã concerteze la Husi. “La 19 ianuarie a avut loc în sala teatrului din Husi, un concert de vioarã dat de George Enescu, când pentru orasul nostru a fost o adevãratã sãrbãtoare, un eveniment artistic de cea mai mare importantã”. Si nu au fost vorbe rostite în zadar, dovadã stând faptul cã, în urmãtorul numãr al aceleiasi publicatii, cineva care s-a semnat I. Neculau, îi dedicã sI un poem numit expresiv “Privind o scripcã”. “(…) Un neam întreg fãrã noroc/ Gemea-n acordurile tale/ Din jale însã cãtre joc/ Schimbai a sufletului cale/ Cãci vechiul vis nelãmurit/ Lua o clipã întrupare/ Cioban strãvechiu ce-a regãsit/ Perdutu-i cârd sau I se pare…/ Ne furi, ne duci în câmp cu flori/ Iubiri, parfum de micsunele…/ Ne porti si prin furtuni, prin nori/ Iar prin seninul dintre nori/ Iar prin seninul dintre stele/ Ne urci apoi încet, mereu/ Ne-adãpi cu-a mângâierii rouã/ Si ne unesti cu Dumnezeu/ Tu pururea cântare nouã!”.
Un husean l-a acompaniat la pian pe George Enescu!
FRUMOS Si, întâmplãtor sau nu, în periplul sãu muzical, avut atunci prin mai multe orase ale Moldovei, Enescu a fost acompaniat la pian chiar de un husean, Theodor Fuchis. “Întreg programul, atât de bine întocmit, a fost executat cu o mãiestrie fãrã seamãn, în sonata în re major de Hendel si aria de I.S.Bach, el a stiut sã ne redea muzica clasicã, pe cât de simplã, pe atât de pretentioasã în executare, în toatã solemnitatea si mãretia ei. Concertul în mi minor de Mendelsohn si Balade et Polonaise de Vieuxtemps, lucruri asa de cunoscute, ne-au pãrut cu totul prefãcute si transformate sub arcusul marelui maestru. Concertul nu s-a isprãvit cu ultimele numere din program, Caprice vieois de Kreisler si Prelude et Allegro de Pugnani – Kreisler, ambele executate într-un mod cu adevãrat fermecãtor, ca în urma insistentelor si aclamatiilor, Enescu a mai oferit publicului auditia frumoasei bucãti Zigeunerweisen de Sarasate, si a sfârsit cântând la piano una din compozitiile sale, Toccata, din suita pentru piano, Op. 10. Acompaniamentul la piano a fost tinut în chip constiincios si ireprosabil, de simpaticul nostru pianist, încã de mai înainte cunoscut publicului husean, domnul Theodor Fuchis”, noteazã ziaristul D. Gociu, în finalul emotionantei sale cronici.
“George Enescu a dat toti banii pentru a le fi luate rãnitilor cele trebuincioase”
SENSIBILITATE De altfel, în jurul acestei prezente onorante la Husi, s-au tesut în timp si legende, din care se desprinde într-un fel înduiosãtor, firea lui Enescu. Bibliotecarul Constantin Donose, cel care obisnuieste adesea sã rãscoleascã praful de pe cele mai ascunse documente ale vremii, dupã principiul “noutãtile nu se mai gãsesc decât în cãrtile vechi”, îsi aminteste cã a citit, mai demult, undeva, despre George Enescu si vizita sa la spitalul improvizat în clãdirea liceului “Cuza Vodã”. Rândurile l-au emotionat, pentru cã, spune el, “asa cred si eu, precum credea marele nostru compozitor cã… muzica vindecã”. “Am citit undeva, si sper din tot sufletul sã nu gresesc, faptul cã dupã concertul extraordinar sustinut la Husi, George Enescu a vrut sã meargã la spitalul unde erau rãnitii. Dar <<spital>> e un fel de-a spune, era doar o improvizatie în incinta liceului. Acolo se spune cã ar fi mers printre rãniti si le-ar fi cântat cu vioara la cãpãtâi. Emotionant gest! Apoi se spune cã banii strânsi în uma concertului, i-ar fi donat spitalului pânã la ultimul leu, sã le fie luate rãnitilor cele trebuincioase. Sigur cã nici nu se putea ca în aceastã lume, un muzician de talia lui George Enescu, sã nu aibã geniul dublat si de un suflet la fel de frumos”, a concluzionat bibliotecarul Constantin Donose.
