Primãriile sãrace, la un pas de faliment
CRIZÃ… Lipsurile si problemele generate de lipsa banilor i-a coplesit pe multi dintre primarii vasluieni. Edilii spun cã sunt în pragul falimentului si asteaptã ajutorul autoritãtilor judetene si centrale. Abia începute, sute de investitii au fost „înghetate”, pe ulite, lumina e cu târâita sau lipseste cu desãvârsire, iar salariile au devenit o piatrã de moarã pentru primari. Din pãcate, situatia nu are prea mari sanse sã se redreseze nici anul viitor. La Feresti, de exemplu, primãria nu are bani pentru minimul iluminat public, iar oamenii de aici spun cã s-au întors în timp, cu 2-300 de ani în urmã, când toatã lumea folosea lumânãri sau opaite.
Comuna Feresti se numãrã printre localitãtile care se descurcã foarte greu cu banii. A fost un an dificil din acest punct de vedere, iar asta îl nemultumeste pe primarul Ludovic Trifan, care spera sã mai rezolve o parte dintre problemele comunitãtii. A rãmas în urmã cu plata facturilor, s-au acumulat datorii, plata indemnizatiilor cãtre însotitorii persoanelor cu handicap nu s-a mai fãcut din primãvarã, iar pentru a salva institutiile publice de pericolul întreruperii energiei electrice, s-a renuntat la iluminatul public. Si telefonul din Primãrie a fost tãiat din cauza neplãtii, iar acum singura metodã de a vorbi cu cei de la centru este prin intermediul internetului, inclusiv telefonia mobilã fiind defectuoasã în zonã. Investitiile au întepenit. Lucrãrile la noul local de grãdinitã nu au mai avansat din cauza lipsei banilor. Se degradeazã acum. în aceeasi situatie este si viitorul sediu al primãriei. Edilul este neputincios. Cu doar 15 miliarde de lei vechi, cât a fost bugetul alocat primãriei în acest an, nu s-a reusit mare lucru. în conturi sunt acum bani doar pentru salariile angajatilor. „Fãrã bani, au fost date peste cap toate planurile noastre. Fiind comună de gradul III, nu avem un buget asa mare, cam de 15 miliarde de lei. E doar o micã pietricicã aruncatã într-un mare lac”, spune Trifan.
„Asteptãm o minune!”
Putinii bani s-au topit în câteva luni. S-au acumulat restante si penalitãti, iar acum primãria functioneazã la cota de avarie.
„O ducem foarte greu. Avem utilitãti restante, facturi neplãtite, telefon neplãtit, iluminat public întrerupt. La însotitorii persoanelor cu handicap nu am mai dat indemnizatiile din luna aprilie, suma ridicându-se la aproape douã miliarde de lei. Speram ca autoritãtile centrale, poate pânã la sfârsitul anului, ne vor ajuta sã soluționãm această problemã gravã. Vã spun sincer, ne plecãm capul în fata acestor oameni, care înteleg situatia noastrã, desi le este foarte greu si merg mai departe. în luna septembrie, am fost în pragul de a închide usile primãriei. Noroc cã am primit un ajutor de urgentã de la CJ, în sumã de 1 miliard de lei vechi. Toti suntem oameni, toti avem nevoie de salariu, atât cât este. Bugetele sunt foarte mici, suntem o comunitate micã, sursele proprii sunt reduse, sumele alocate de la bugetul de stat sunt insuficiente. Avem doar salariile asigurate pânã la sfârsitul anului pentru angajați, dar în rest…asteptãm o minune. La ora actualã, ne confruntãm cu o situatie pe care nu o putem depãsi fãrã ajutor. Avem datorii mari, asa cã functionãm la cota de avarie. Sperãm ca anul viitor sã avem un buget mai generos. Pânã atunci, trebuie sã supravietuim”, a spus Ludovic Trifan.
S-au fãcut economii, dar banii tot nu ajung
Vasile Popa are o fatã de 45 de ani, cu handicap de gradul unu. Sotia lui nu a mai luat salariu de însotitor din primãvarã. „Avem probleme serioase. Nu am luat banii de atâta timp. E vorba de 5,7 milioane de lei lunar. Nu e mult, dar pentru noi sunt buni. La primãrie au spus cã nu au bani, ce sã facem?! Mergem înainte”, a spus omul. Primãria a fãcut economii „la sânge” în acest an. Nici becurile în sat nu se mai aprind de câteva luni pe ulite. în zadar, însã. „Acum suntem în imposibilitate de a plãti iluminatul public. Eon-ul nu iartã. Te pãsuieste o lunã, maxim douã si apoi trage heblul. Am renuntat la iluminatul public pentru a salva întreținerea institutiilor publice: scoala, primãrie, cãmin cultural. Avem noroc cã nu e o zonã cu infractionalitate prea mare. E sinistru noaptea în sat, parcã ai fi pe timpul rãzboiului, când se dãdea alarma. Sunt copii care vin de la scoalã, pe întuneric. Oamenii nici nu mai ies din case, seara. Nu mai spun cã vin sãrbãtorile de iarnã! De unde sã mai pui o ghirlandã, sã mai împodobesti un brad, sã simti cãldura sãrbãtorilor?! Eu, totusi, cred în steaua noastrã norocoasã!”, a conchis Trifan.
