Campania „Nataţia, sport extrem la Galaţi” continuă astăzi cu episodul IV * Un proiect amplu, cu trei piscine dintre care una de dimensiuni olimpice şi cu tribune pentru a se putea intra în circuitul marilor competiţii internaţionale, a fost abandonat în 2001 * Construcţia a fost începută la sfârşitul anilor 90’, în cadrul bazei sportive Siderurgistul * Valoarea lucrărilor deja efectuate şi care pot fi reluate oricând este estimată la un milion de euro *
În Galaţi există cu adevărat o comoară îngropată în pământ. Una uriaşă, de vreun milion de euro! Şi nici măcar nu este nevoie să sapi ca să beneficiezi de ea. Dimpotrivă, trebuie să mai pui ceva deasupra. Locaţia: la Nord de terenul de fotbal de la Siderurgistul, spre oraş. Descriere: o groapă imensă, plină cu capetele unor stâlpi de beton ce ies din pământ. Beneficiari ar trebui să fie gălăţenii, pentru că proprietar este Consiliul Local.
Foarte puţini gălăţeni ştiu că acolo ar fi trebuit să fie cel mai mare complex de nataţie din ţară. Practic, el a stat la baza întocmirii proiectului bazei sportive Siderurgistul, sala de sport şi terenul de fotbal fiind adăugate ulterior. S-a început lucrul şi la final ar fi trebuit să fie un bazin de dimensiuni olimpice, înconjurat de tribune, care să poată intra uşor în circuitul marilor competiţii internaţionale de nataţie. De asemenea, sub acelaşi acoperiş, urmau să fie şi alte două piscine mai mici, una pentru copii şi una de recreere pentru adulţi.
O treime din lucrare este făcută
Partea cea mai dificilă, pregătirea terenului, a apucat să fie făcută. S-au adus utilaje din Constanţa şi Bucureşti, s-a forat şi s-au turnat piloţii – stâlpi de beton – până s-a ajuns la „pământ sănătos”, la o adâncime de 24 de metri. Totul pe banii şi manopera combinatului siderurgic. Dar după privatizarea acestuia, în 2001, lucrările au fost sistate, noii proprietari nedorind să mai facă investiţii acolo.
Conform celor care au lucrat acolo, ce s-a făcut reprezintă aproximativ o treime din volumul total de muncă şi totodată al costurilor financiare. „Dacă ar să o luăm de la zero şi să ajungem la stadiul de acum al lucrărilor, ar fi nevoie cam de un milion de euro. Aceasta este valoarea la un calcul sumar a ceea ce este acum acolo, raportat la preţurile de astăzi”, ne-a declarat inginerul Gheorghe Pascariu, preşedintele filialei gălăţene a Patronatului Societăţilor din Construcţii, care a fost implicat direct în lucrările de acum mai bine de un deceniu de la Siderurgistul.
Model preluat de la francezii din Pessac
Alexandru Dobre, pe atunci director de investiţii în Combinat şi cel care este considerat „părintele” bazei Siderugistul, a mărturisit că ideea a apărut în timpul unei vizite la Pessac, oraşul francez înfrăţit cu Galaţiul. „Eram şi consilier local pe atunci, aşa am ajuns la Pessac. Acolo am fost impresionat de complexul de nataţie. Toţii elevii treceau pe acolo, toţii copii din acel oraş ştiau să înoate, aşa că am preluat modelul lor. Nu ne costa mult, aveam materiale în combinat rămase de la scoaterea din funcţiune a UCC2, printre altele. Apoi, cum fotbaliştii aveau nevoie de un teren de antrenament iar echipa de handbal rămăsese fără sală, juca pe la Brăila, am pornit de la bazine şi am extins proiectul”, a povestit Alexandru Dobre.
Clădirea propriu zisă urma să fie realizată din halele portabile cu care se acopereau bateriile de la cocserie în reparaţii. Aveam mai multe astfel de tepleuci decât aveam nevoie şi una din ele a fost chiar folosită la realizarea sălii Siderurgistul. Sala, stadionul şi terenurile de tenis au apucat să fie terminate, iar complexul de nataţie trebuia să fie gata în etapa a II-a. Nu s-a mai realizat acest lucru, după privatizarea combinatului lucrările fiind sistate.
„Anticipasem că va veni privatizarea şi ce va însemna acest aspect. De acea am făcut acel contract cu Primăria prin care tot ce este acolo să devină proprietatea municipalităţii peste zece ani. Pentru ca baza să rămână oraşului, nu celor care urmau să cumpere combinatul”, a explicat Alexandru Dobre. „Ce a depins de mine, ce s-a putut atunci, s-a făcut. Cam 30 la sută din totalul lucrărilor la bazine este făcut. Este vorba de un obiectiv al oraşului, Primăria poate şi trebuie să-l termine, să-l redea gălăţenilor”, a mai adăugat fostul director din combinat.
Reluarea lucrărilor, ratată în 2009
În noiembrie 2009 se obţinuse finanţarea reluării lucrărilor printr-un proiect finanţat de Compania Naţională de Investiţii. S-a vorbit atunci de două bazine de mari dimensiuni, nu doar de unul şi de o investiţie de 8,5 milioane de euro. Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco anunţa că atunci că municipalitatea „şi-a luat angajamentul de a asigura finanţare pentru lucrările de sistematizare pe verticală a amplasamentului, racordarea la utilităţi, precum şi întreţinerea şi exploatarea obiectivului de investiţii”. Însă, deşi Guvernul aprobase proiectul, în luna mai a anului 2010, după ieşirea PSD de la guvernare, totul a fost anulat. Au mai trecut alţi doi de atunci iar gălăţenii continuă să meargă la film sau la piscină la Brăila!
Complexul este, pe hârtie, al Primăriei
Baza Siderurgistul a fost construită pe baza unui contract încheiat în martie 1998 între combinat şi Consiliul Local, prin care municipalitatea oferea terenul în concesiune pentru zece ani, perioadă la finalul căreia devenea proprietar a tot ce s-a construit acolo. Astfel, din 2008 baza sportivă a revenit în totalitate Primăriei. Teoretic doar, pentru că, practic, de administrare se ocupă în continuare Combinatul.
