În sufletele noastre astăzi cerul s-a întunecat brusc căci de acum, cu inima sfîșiată, vom putea privi doar prin fereastra amintirilor la cea care a fost profesor de vocație și prieten minunat. Personalitatea sa didactică s-a manifestat încă de la începuturi dovedind o exemplară conștiință profesională. Pedagog desăvârșit al atâtor generații pe care le-a motivat, le-a inspirat să viseze, artist, om de cultură, și-a zidit destinul cu probitate și profesionalism la școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Vaslui fără să obosească niciodată. Pentru mai tinerele colege de cancelarie era ființa puternică, generoasă, care știa să ofere și să susțină necondiționat, prietena comunicativă, de un optimism contagios, luminoasă și mai ales Omul cu majusculă. Limba și literatura română a reprezentat pentru profesoara Dobriță Brândușa steaua polară a vieții ei, călăuzind-o și în cele mai dificile clipe. A pariat exclusiv pe valoare, pe cărțile citite, convingându-ne ca scriitoare(în Amintiri, portrete și nu numai…, Din dor de dor, Poveștile Marei etc.) că și între litere există zei.
În lupta cu forța capricioasă a destinului, soția, mama, bunica Dobriță Brândușa a fost o învingătoare. A știut să dea cu mâna norii într-o parte, să-și găsească un reazem de nădejde în spirit și să-și îmbrace viața în câte o poveste. Dacă n-ar fi fost profesoară, cu siguranță ar fi fost actriță de film. A intrat și a rămas în memoria cunoscătorilor pelicula Balada pentru Măriuca în care demonstrează reale calități interpretative, sensibilitate și forță expresivă.
Știm că spiritul ei viu, neobosit îl roagă pe Dumnezeu să-i vegheze băiatului cariera rodnică, pilduitoare și să treacă din când în când prin camera nepoatei să o ungă cu bine pe unde o doare. Iar nouă, prietenilor, colegilor, ne transmite printre stele că acum stă la taifas cu îngerii și că ne iubește așa cum o iubesc și elevii de care parcă nu s-a despărțit niciodată…
Amintirea sa va rămâne neștearsă pentru toți cei care au avut privilegiul de a o fi cunoscut. Drum luminat în eternitate, doamna Profesoară!
Pentru cei ce nu au loc de moșnegi și babe, nu uitați un lucru:ne naștem pe rand, murim pe sărite.
Animal care ai postat comentariul anterior… Tu nu ai părinți jigodie și o minimă omenie?! Ți a luat pâinea de la gură un ‘moșneag’ sau o ‘baba’ sau incompetenta ta e criteriul pt care nu ai loc de muncă? Titularizati cu note execrabile, sunteți niște tâmpiți de nouă generație vreți totul fara munca și vă mai mirați de rezultate…
Stai jos! Nu te-a întrebat nimeni nimic! Ai un limbaj de mahalagioacă….
PS: despre morți, numai de bine
Dumnezeu să o ierte !
Mă mir că încă n-au apărut cretinoizii cu „vacșinu vacșinu” 🧐
Vakșinu, Ucraina, etc
Dacă ea a fost o personalitate culturală , atunci distinsul domn Mironescu, ce a fost?
Moronescu!
Fiecare a avut meritul lui. Dumnezeu sa- i odihnească în lumea celor drepți!
Se duc valorile …rămânem cu neica nimeni( intenționat am scris cu litere mici).
Moronescu chiar avea prestanță, vocație de dascăl, prestanță, cultură.
am crezut ca nu mai moare…la cât mai multe babe si mosnegii duse la groapă…lasati tineretul sa muncească comunisti egoiști crescuți pe întuneric si înfometați…si va mai mirati de ce sunt tinerii debusolați…la groapă…
Ești un rebut al societății! Unul dintre cei mulți ce face umbra degeaba !
PS- bunicii tai n- au fost comuniști? Părinții, rudele…?!
Ești UN NIMENI!