Un punct de vedere
“La omul sãrac, nici boii nu trag!” spune o zicere veche româneascã. Cam asa-i si la Negresti. Nu locul e blestemat, ci oamenii care trãiesc aici. Cã nu poti spune despre acest loc, unde Stefan cel Mare a zãbovit cu trupele sale înainte bãtãliei de la Vaslui, cã e un tinut uitat de Dumnezeu. De aici se trage Rafail, vajnicul cãpitan de osti al domnitorului. Plopul sub care au ospãtat dãinuie si acum, în ciuda vremurilor. Acum lucrurile stau altfel. Cei care se vor a fi lideri au o problemã. Nu reusesc sã-i dea locului strãlucirea de odinioarã. Cã doar nu degeaba se spune: “Cine nu ajunge primar la Negresti, iese presedinte la judet!” Mai nou, un “tinerel”, trecut binisor de vârsta a doua, face valuri prin urbe. Zice cã vrea sã fie primar. E vorba de Vasile Voicu, fost viceprimar, fost locuitor al Negrestiului, fost familist si fost candidat. Vrea sã demonstreze cu orice pret cã si el face parte din categoria dinozaurilor care au au fãcut-o de oaie. Chitind el cã dã lovitura de Zilele orasului, si-a chemat doi consãteni de la Todiresti, le-a dat de bãut bine si i-a pus sã danseze pânã ce n-or mai putea. Cuplul haios, nevoie mare! Nebãrbieriti si nespãlati, aghesmuiti binisor, dansau sârba moldoveneascã de zor si se strângeau la piept ca doi porumbei. Cum e si normal, televiziunile au surprins momentul. Si în loc sã aparã spectacolul copiilor din Satu Mare, Târgu Mures, Vaslui ori Botosani, special pregãtit pentru aceastã sãrbãtoare, pe ecrane apãreau cei doi holtei care tineau cu orice pret sã se facã de râs. Mai retras, Voicu era mândru de isprava sa. A reusit sã facã Negrestiul de râs, doar dintr-o ambitie electoralã. Nu e prima datã când face acest lucru. În campania trecutã acesta apãrea pe toate canalele de stiri mituind alegãtorii cu câte 50 de lei pentru un vot, mai apoi si-a fãcut familia de râs, pãrãsind cãminul conjugal pentru o mândrã din Republica Moldova care, culmea !, a mai si costat bugetul primãriei vreo câteva sute de milioane. Se stie cã noi suntem singurul popor care râdem de nenorocirile noastre, dar Voicu demonstrazã cã povestea omului care vine la târg si vrea sã-si vândã cu orice pret mârtoaga e adevãratã. Cã, deh, omul nu-i ardea sã facã profit, ci doar sã-si facã marfa de râs!
