DIVERGENTÃ Tensiune mare asearã, lângã apartamentele arse de la Husi, unde familiile rãmase pe drumuri s-au întâlnit cu Aurel Cãciulã, cel care a construit si le-a vândut, prin firma sa, locuintele fãcute scrum, în urmã cu 3 zile. Necãjiti si ajunsi la capãtul rãbdãrii, acestia i-au cerut socotealã lui Aurel Cãciulã, pe care l-au „încoltit”, cerându-i explicatii. „Nu am cu ce sã vã ajut”, a spus fãrã ocolisuri Aurel Cãciulã. Discutiile s-au aprins, în momentul urmãtor, oamenii acuzând faptul cã li s-a vândut o mansardã, desi au crezut cã au cumpãrat un apartament. Au reclamat calitatea proastã a materialelor de constructii, dar si lucrãrile efectuate de mântuialã, în opinia lor. Sunat de cei de la fata locului, a venit de acasã si primarul Ioan Ciupilan, care a reiterat planul Primãriei de a-i sustine. La rândul sãu, a cerut ajutorul conducerii UM01776, pentru a acoperi, cât de cât, cu prelate, spatiile prin care ploaia riscã sã ajungã în locuintele celor de la etajul 3.
Pentru sinistratii de la blocurile incediate, cea de-a doua zi de dupã dezastru a început pe holurile Primãriei, unde au fost sã depunã cereri pentru ajutorul social promis de autoritãti. „Va fi cât de curând datã o sumã de aproximativ 5000 de lei pentru acesti oameni, un ajutor de urgentã. Ei au rãmas fãrã haine pe ei, fãrã nimic. Cu acesti bani nu pot face mare lucru, dar e ceva, cât de cât, pe moment. Pentru a-i primi trebuie sã facã o cerere la Primãrie”, a spus primarul Ioan Ciupilan. Spre searã, la ora 18,00, dupã drumuri pe la bãnci, s-au întors înapoi… acasã. Mai exact, în fata blocului unde au locuit pânã mai ieri. La fata locului si-a fãcut aparitia si consilierul Aurel Cãciulã. A fost prilejul potrivit pentru ca victimele incediului si constructorul locuintelor sã stea de vorbã, fatã în fatã. În timp ce oamenii acuzau modul în care a fost fãcutã mansarda, materialele de constructii de proastã calitate, dar si diversele lucrãri fãcute de mântuialã, Aurel Cãciulã s-a apãrat, spunând cã are toate avizele, iar lucrarea a fost fãcutã asa cum trebuie.
Aurel Cãciulã, prins la mijloc, între victimele incendiului!
DISPERARE „Domnule Cãciulã, acum ne spuneti cã noi am stat la mansardã? Dar de ce ne-ati scris pe acte cã am cumpãrat un apartament, domnule? De ce ne-ati dat un pod de bloc, amenajat si spoit, dar ne-ati luat 1, 6 miliarde lei pe el, ca pe un apartament în cea mai modernã stare? De ce ne-ati mintit?”, întrebau ei. „Am rãmas fãrã hainele de pe noi, domnule Cãciulã. Nu mai avem nimic, suntem la pãmânt! Puteti sã ne ajutati cu ceva? Atât vã întrebãm! Dacã nu puteti, pierdem vremea. A fost bãtaie de joc! Ati lucrat cu toti betivii, cu materiale proaste si acum vã uitati la noi si nu întelegeti de ce tipãm, domnule Cãciulã! Pãi, suntem disperati, domnule! Peste tot trebuia sã fie cãrãmidã Porotherm, dar ia uitati-vã cum e pus acolo un BCA, iar acolo e înãdit cu un stâlp de lemn! Vedeti sau nu? Si asta nu e bãtaie de joc!? Dumneavoastrã spuneti cã noi am stiut ce cumpãrãm, dar cum sã stim noi ce cumpãrãm, cã doar n-am dat tencuiala jos de pe perete, ca sã vãd dacã am cãrãmidã acolo sau sunt lemne? Am luat de bun ce era scris pe acte. Sunteti de acord cã ne-am luat o mare teapã?”, i se adresau oamenii lui Aurel Cãciulã.
„Eu am cu ce mã îmbrãca, am unde mã duce sã mã culc, dar dumneavoastrã nu aveti”!
Luat la întrebãri, Cãciulã nu a reusit sã dea rãspunsurile asteptate de oamenii care, în opinia lor, îl considerã principalul responsabil. „Dumneavoastrã credeti cã eu sunt bucuros cã s-a întâmplat asa ceva? În ziua aceea am fost la foc, dar nici nu mai puteam sã vorbesc. Înteleg necazul dumneavoastrã. Eu am cu ce mã îmbrãca, am unde mã duce sã mã culc, dar dumneavoastrã nu aveti, de aceea eu vã înteleg din tot sufletul. Din pãcate, nu am ce face, nu vã pot ajuta. Si mie mi-au ars patru apartamente, care nu sunt asigurate. Va trebui sã arãt toate actele la comisia de anchetã, pe baza cãrora s-a realizat constructia. S-a fãcut totul dupã proiect. Ca sã fim sinceri, focul a venit de sus, din pod. Cine a dat foc acolo?! Asta e întrebarea. Poate cineva a pus ceva în prizã, în pod si de aceea s-a aprins totul. E o presupunere, nu stiu, dar focul de sus a venit”, a încercat sã explice Aurel Cãciulã. Atât le-a trebuit însã oamenilor, sã înteleagã, printre rânduri, cã se fac vinovati de „nesupravegherea vreunui foc, din podul blocului”. „Domnule Cãciulã, în pod nu era nicio prizã, nimic, domnule! Noi nu aveam luminã pe casa scãrii si dumneavoastrã spuneti cã avem prize prin pod?! Chiar ne prostiti pe fatã”, s-au supãrat familiile nãpãstuite. „Poi bine, oameni buni, atunci de unde a venit focul, cã doar nu l-am pus eu?!”, a strigat Cãciulã. Unul dintre proprietarii locuintelor afectate a venit repede cu un rãspuns, cu care ceilalti nu au fost de acord: „Prin târg se spune cã s-ar fi pus intentionat focul la unul din apartamentele dumneavoastrã, ca sã luati asigurarea”. „E o minciunã, e o aberatie”, a replicat Aurel Cãciulã.
„Primãria si Prefectura v-au oferit un spatiu la internat”
Cum discutia cãpãta, uneori, accente mai calme, oamenii îndrãzneau sã vinã cu propuneri: „Domnule Cãciulã, aveti la scara aceea, alte apartamente libere, de ce nu ni le dati nouã? Dati-ni-le nouã, cã le luãm cum sunt, nefinisate! O începem de la zero, cã nu ne e rusine. Ni le dati?”, au întrebat acestia, cu sperantã. „Nu, nu se poate, pentru cã sunt neterminate, nu au niciun fel de utilitate, nu au receptie si nu vi le pot da. Eu v-am spus, nu am cu ce sã vã ajut. Primãria si Prefectura v-au oferit un spatiu la internat, apoi se vor amenaja locuinte în spitalul vechi. Mai mult nu se poate, trebuie sã întelegeti”, a spus Aurel Cãciulã.
„Mã scuzati pentru costumatie, dar am venit direct de la câmp. Cu ce vã pot ajuta?”
Între timp, oamenii l-au chemat si pe primar la fata locului! Acesta a venit: „Mã scuzati cã am venit îmbrãcat asa, dar vin de la munca câmpului. Ce s-a întâmplat? V-am spus, dãm acest ajutor social si apoi venim cu amenajarea spatiilor din spital. Pânã una-alta, aveti cazare asiguratã la internatul de la Agro”, le-a spus primarul oamenilor. Locatarii de la etajul 3 i-au cerut câteva prelate. „Domnule primar, avem nevoie de niste prelate. Uitati, vine ploaia, mãcar sã acoperim cât de cât. Domnul Cãciulã zice cã n-are!”, au spus oamenii. Ciupilan, la rândul sãu, a cerut ajutorul comandantului Unitãtii Militare husene, loc. col. Adrian Vasile Perdun, care, ca un ostas adevãrat, s-a prezentat la blocurile incediate, în mai putin de 5 minute. „Se rezolvã”, a spus acesta cãtre oamenii care se îngrijorau de soarta locuintelor lor, dacã vin ploile. Cam atât s-a reusit sã se rezolve asearã. Din când în când, oamenii priveau spre locuintele lor si arãtau cu mâna locul unde pânã acum era… acasã! „Acum o sãptãmânã, ce petrecere frumoasã era la mine acasã! Era a doua zi de Paste si ne-am adunat cu prietenii. Cã pe atunci aveam si noi o casã”, a spus, zâmbind amar, una dintre persoanele afectate.
Una dintre familii nu are nici mãcar asigurare!
Trebuie spus cã, între cele sase familii afectate de incediu, un caz este mult agravat de faptul cã nu are acea asigurare, la care nãdãjduiesc toate celelalte victime. Deznãdãjduitã, Tili Chetran spune cã, anul trecut, a lucrat în Italia o periodã si, dintr-o eroare, cei rãmasi acasã, au omis sã plãteascã asigurarea. „Tata îmi plãtea totul. El e foarte constiincios, dar s-a dus la bancã doar cu rata, la zi, dar poate cã nu i s-a spus si s-a scãpat din vedere sã achite si asigurarea. Cã ar fi plãtit-o, vã dati seama! Acum am rãmas fãrã nimic, dar si rata la bancã”, spune ea. Tili are o fatã de 17 ani, care a fost prima persoanã din imobil ce a vãzut focul. Curajoasã, fata a bãtut la usile vecinilor, alertându-i pentru a iesi mai repede din apartamente.
CULMEA HOTIEI
Hotii au încercat sã dea lovitura în apartamentele arse!
DETALIU Ieri noapte, spun ceilalti proprietari de apartamente din blocurile afectate, au avut parte, în toiul noptii, de vizitele…hotilor! „Au spus oamenii cã i-au gãsit controbãind prin cenusã si i-au alungat. Doamna de la etajul 3 i-a gãsit. Au spus cã au venit dupã fier, dupã cupru. Dar ei, probabil, au auzit cã noi am mai avut în casã câteva bijuterii, ca fiecare, pe care, normal, nu am apucat sã le mai luãm, si au sperat sã gãseascã ceva. Ce poti sã mai spui?! Rãmâi fãrã cuvinte”, a spus Laurentiu, unul dintre cei ai cãror locuinte au fost fãcute scrum.
