SCUMP Cu toate eforturile municipalitãtii vasluiene de a pune cât de cât o ordine în piata Traian, obiceiurile comerciantilor, care se perpetueazã de ani de zile, sunt greu de stãvilit. În continuare, pretul de piatã al legumelor si fructelor, la Vaslui, este cu peste 120% mai mare decât pretul cu care comerciantii achizitioneazã marfa de la producãtori. În plus, profitând de nevoia de fructe si legume a vasluienilor, dar si de faptul cã au cele mai bune vaduri, practic ei dicteazã pretul. În aceste conditii, nu este de mirare cã pretul legumelor si fructelor, chiar si a celor de sezon, în pietele vasluiene, sunt printre cele mai mari din tarã, si cu peste 50% mai mari ca la Bârlad, de exemplu.
Din vânzarea de legume si fructe, unii au un trai mai mult decât decent. Nu este vorba de producãtori, care fac investitii si muncesc terenurile, de multe ori având si pierderi din cauza zãpezilor, inundatiilor sau secetei, ci de comerciantii care stau toatã ziua cu marfa pe tarabe, cerând de multe ori preturi mai mult decât duble fatã de cel de achizitie. Legumele si fructele în pietele din Vaslui sunt de peste douã ori mai scumpe decât la origine, iar comerciantii din piete fac tot posibilul ca sã-si pãstreze marja de câstig. Matca, comunã din judetul Galati, este recunoscutã în toatã tara pentru priceperea locuitorilor în grãdinãrit si este, poate, principala sursã de aprovizionare cu legume din Moldova. La începutul sãptãmânii trecute, datoritã faptului cã se aflau între recolte, grãdinarii vindeau legumele cu preturi cu 40 – 50 de bani mai mari decât în perioada anterioarã. Comerciantii din pietele vasluiene care se aprovizioneazã constant de acolo au crescut imediat si ei pretul, pãstrându-si astfel profitul. Astfel, dacã rosiile se vindeau, engros, la Matca, cu 1,2 – 1,3 lei/kg, fatã de 0,8 – 1 leu cu o sãptãmânã mai devreme, la Vaslui, pretul a crescut brusc, de la 2 la 2,5 lei. Acelasi lucru s-a observat la castraveti, care se vindeau la Matca cu 1,2 lei, chiar si mai putin, în functie de cantitatea achizitionatã, iar la Vaslui cu 2 – 2,5 lei/kg, asta dupã ce, la începutul lunii, fuseserã doar… un leu/kg. Exemplele pot continua, ardeii grasi erau la Matca, 1,4 – 1,5 lei, la Vaslui, 2,5 – 3 lei/kg sau vinetele, care s-au scumpit brusc cu un leu/kg, dat fiind cã grãdinarii gãlãteni, pânã la noua recoltã, scumpiserã si ei cu 70 de bani. Culmea este cã pânã si cartofii, care provin din Dâmbovita sau Harghita, desi la sursã pretul nu s-a modificat, la Vaslui au urmat „trendul”, comerciantii vânzând cu peste 50 de bani mai scump decât în perioada anterioarã. Unii comercianti rãspund la criticile cumpãrãtorilor cu privire la preturile mari practicate cu… „Dar stiti cât ne costã transportul, pretul tarabei, mai avem si pierderi…” de parcã s-ar duce dupã marfã, la Matca, Iasi sau în depozite, ca sã aducã doar un sac de rosii sau unul de castraveti! Fãcând un calcul simplu, rezultã cã adaosul comercial, de aproape 100%, practicat de comercianti se pãstreazã, indiferent de pretul de achizitie, în dauna buzunarelor cumpãrãtorilor vasluieni. Din pãcate, scumpirea la tarabele comerciantilor a legumelor din pietele vasluiene a fost copiatã, chiar dacã nu în aceeasi mãsurã, si de producãtori, care astfel au vãzut momentul sã-si vândã marfa la un pret mai mare.
Cine face legea în piete?
În aceste conditii, nu este de mirare cã lupta între comercianti sau între acestia cu producãtori, pentru un vad de vânzare cât mai bun, a generat discutii, certuri sau chiar bãtãi, de-a lungul timpului. În momentul în care municipalitatea vasluianã, pentru a evita discutiile cu privire la favorizarea unora sau a altora care-si fac veacul în piete, a luat decizia de a trage la sorti tarabele din piata Traian, comerciantii, multi dintre ei prezenti de ani cu marfã de vânzare, s-au orientat. Astfel, pentru a fi siguri cã vor avea în continuare locurile cu cel mai bun vad de vânzare, toatã familia, sot, frate, cumnatã, copii, nepoti si-au fãcut societãti comerciale de tip întreprindere individualã ori persoanã fizicã autorizatã si s-au înscris la tragerea la sorti. „Au fost cazuri când membri ai aceleiasi familii au obtinut si sapte-opt tarabe, de cele mai multe ori renuntând la cele ale cãror amplasament nu le convenea ori cedându-le, contra cost, unora mai putin norocosi. În unele cazuri, chiar cei de la conducerea pietei au intervenit, mutând unii comercianti doar ca altii sã aibã tarabele grupate, ori în fata intrãrii”, povestea un comerciant din piatã. „Nu ai cu cine te certa, ei sunt multi, rãi si conduc practic tot, de la preturi si pânã la cine poate sau nu sã vândã pe piatã. Si sefilor pietei le era fricã de ei si au preferat sã cadã la întelegere, numai ca sã aibã liniste!”, a adãugat, sub protectia anonimatului, comerciantul. În cazul producãtorilor, cãrora le-au fost alocate circa o treime din tarabele din piata Traian, ideea cu trasul la sorti, desi bunã, nu a tinut cont de volumul de marfã al fiecãruia. Normal ar fi fost ca producãtorilor mai mari si care sunt prezenti tot timpul anului cu legume sau fructe pe piatã, sã le fie destinate locuri de vânzare mai bune, în timp ce ceilalti, care vin sporadic sau au cantitãti mici, sã primeascã tarabele de pe margine. Asa se face cã, de exemplu, un producãtor din Deleni, care, conform certificatului emis de primãrie, are la vânzare doar cantitãti de ordinul a zeci de kg de fructe, dar si peste 100 mii de rãsaduri, rãsaduri care oricum se vând în afara spatiului acoperit, are tarabã chiar la intrarea în piatã, în timp ce producãtori de legume, care cultivã mai multe hectare de teren si care sunt prezenti zi de zi, au poate cele mai slabe vaduri de vânzare. Referitor la respectivul producãtor din Deleni, acesta, în prima jumãtate a lunii iulie, a fost prezent la piatã de doar 5 ori, în douã ocazii folosind doar o jumãtate de tarabã, în rest, locul sãu fiind ocupat de alti producãtori. Acesta este, poate, si motivul pentru care în pietele vasluiene legumele sunt cu circa 50 – 70% mai scumpe decât la Bârlad sau chiar la Husi, în timp ce producãtorii din alte zone se plâng cã nu au unde sã-si vândã recolta, care este parcã mai bogatã decât în alti ani.