LEGI…Darea în platã nu este o mãsurã de politicã publicã destinatã celor care nu îsi mai permit sã îsi achite ratele la casã, ci celor pentru care investitiile imobiliare fãcute cu credite mari nu mai sunt profitabile. La trei zile de la votul Comisiei Juridice din Camera Deputatilor asupra proiectului de lege privind darea în platã, Parlamentul tot nu a publicat textul actului normativ care a inflamat societatea în ultimele luni si urmeazã sã fie adoptat sãptãmâna viitoare de plen. Institutul pentru Politici Publice (IPP) a monitorizat întreg procesul legislativ si a documentat – cu date oficiale si interviuri cu toti factorii implicati – situatia curentã a politicilor de locuire în România si potentialul impact al legii în acest context. Se demonstreazã, astfel, cã legea privind darea în platã nu contribuie la îmbunãtãtirea conditiilor de locuire pentru categoriile sociale vulnerabile (familiile tinere), ci ar putea sã conducã la o crizã pentru aproximativ 100.000 de persoane. „Rãzboiul româno-român pe care aparent toatã lumea îl sustine cu toatã lumea pe tema de acum celebrei Legi a dãrii în platã este pe final si cât mai grabnic trebuie sã ia sfârsit. Partidul National Liberal a hotãrât sã sustinã în continuare normativul, dar cu acele modificãri care sã-l facã neatacabil din punct de vedere al constitutionalitãtii (prevederea privind plafonul de 150.000 de euro) si cu eliminarea programului „Prima Casã”, pentru a nu periclita posibilitatea ca tinerii sã beneficieze de el”, spune deputatul de Vaslui, Florin Ciurariu.
Concluziile studiului IPP aratã clar faptul cã în România nu a existat o politicã publicã strategicã în domeniul locuirii, iar mãsura adoptatã marti de deputatii din Comisia Juridicã nu numai cã nu contribuie la îmbunãtãtirea conditiilor de locuire pentru categoriile sociale cele mai vulnerabile din aceastã perspectivã (familiile tinere), ci ar putea sã conducã la o crizã pentru aproximativ 100.000 de persoane care au credite garantate cu imobile, dacã acestea ar opta pentru darea în platã a casei cãtre bancã, imediat dupã adoptarea legii. Media creditului ipotecar pentru achizitia unei locuinte în România este de 37.000 euro, o valoare de aproape 7 ori mai micã decât plafonul prevãzut de noua variantã a proiectului de lege. Studiul mai aratã cã adevãratii beneficiari ai legii si ai noului plafon de 250.000 de euro prevãzut de lege sunt o minoritate de 1.500 de clienti care au credite de peste 1 milion de lei, garantate cu proprietãti achizitionate în perioada de boom imobiliar si pentru care, în acest moment, este mai profitabil sã scape de aceste investitii nefericite decât sã îsi achite datoriile cãtre bãnci. Prin comparatie, media creditului ipotecar pentru achizitia unei locuinte în România este de 37.000 euro, o valoare de aproape 7 ori mai micã decât plafonul prevãzut de noua variantã a proiectului de lege. „Prin urmare apare în mod legitim întrebarea: cine sunt adevãratii cîstigãtori si cine sunt cei afectati dupã adoptarea acestei legi? Mãsura nu este justificatã din punct de vedere al scopului social, pentru cã nu vine cu solutii pentru persoanele aflate într-o situatie de vulnerabilitate economicã, ci doar le oferã „sansa” de a da înapoi bãncii locuinta dacã nu îsi mai pot permite sã plãteascã creditul, fãrã ca legiuitorul sã se preocupe în vreun fel de situatia locativã a acestor persoane. Cei care cred cã pot beneficia de aceastã lege si se bucurã sunt naivi; statul nu este pregãtit sã rãspundã unui numãr de cazuri sociale care, dupã ce dau în platã casa la bancã, nu mai au unde locui. Pentru comparatie, programul ANL (una dintre putinele mãsuri de politicã publicã de locuire de dupã ’90 gestionate de Guvern) a construit din 2001 si pânã în prezent 37.000 de locuinte – de trei ori mai putin decât necesarul de locuinte dacã toti românii cu credite la bãnci, pentru care nu mai este „profitabil” sã plãteascã creditul, ar da casele înapoi si ar cãuta solutii de chirie mai ieftinã decât rata la credit”, explicã cei de la IPP. Specialistii IPP recomandã parlamentarilor mai multã prudentã în adoptarea unor mãsuri legislative care intervin în economia de piatã si îsi manifestã îngrijorarea cã în ultima sesiune parlamentarã dinaintea campaniei electorale am putea asista la un val de asemenea idei care sã prevadã, dupã caz, stergerea datoriilor la întretinere, la electricitate, gaz, telefonie, etc.