R.I.P… S-a stins din viață unul dintre cei mai carismatici profesori ai municipiului Vaslui, Gheorghe Cuzincu. Pentru multe generații de elevi care au trecut pragul Liceului “Mihail Kogălniceanu”, chimia a fost un fel de punte a suspinelor, dacă aveau șansa să nimerească la “domnul profesor”. Gheorghe Cuzincu a fost un profesor excelent, de o corectitudine ieșită din comun și niciodată la acesta nu funcționau pilele. E de notorietate incidentul din vremea lui Ceaușescu când a trebuit să fie reținut 24 de ore de Securitatea, ca fiul unui nomenclaturist să treacă clasa, fiind aproape corigent la Chimie. A fost săltat într-o dimineață, dus la sediul Miliției și pe motivul că a spus bancuri cu Ceaușescu a fost pus să dea declarații. Între timp, la clasă s-a prezentat un profesor înlocuitor, care l-a ascultat pe fiul nomenclaturistului și i-a dat nota maximă. Cu acel zece, beizadelei i-a ieșit media, mai ales că era și sfârșitul anului. S-a vorbit mult pe tema acestui incident în oraș, iar profesorul a devenit unul dintre cei mai respectați dascăli. Corectitudinea lui era aproape proverbială. Punea note cu trei zecimale. Și nu oricum, în lucrările sau tezele corectate de acesta apăreau note cum ar fi 6,123 sau 5,178. Nimeni nu știa algoritmul ciudat de notare, însă pe marginea foii erau trecute tot felul de note, iar la urmă le făcea media. Cei care au lucrat cu excepționalul profesor au învățat chimie la un nivel de olimpiadă. Cine nu putea, trebuia să meargă la alt liceu sau la altă clasă. Era intransigent cu cei care nu învățau. Când un părinte venea cu rugămintea să-i treacă odrasla, că nu poate învăța la această materie, Cuzincu avea o replică monumentală: “Dacă nu poate, duceti-l la școala ajutătoare. Eu așa am făcut cu fiul meu!”. Se știa că profesorul avea un copil cu probleme, care învăța la o scoala specială și pe care-l iubea ca pe ochii din cap. Dar totuși, deși ar fi putut să-l țină într-o școală normală, acesta a preferat să-l ducă la scoala specială. Avea credința că nu trebuie să păcălești sistemul.
Biografia unui profesor, considerat de mulți un geniu al chimiei
Profesorul Cuzuincu avea 79 de ani, împliniți pe 31 iulie. «S-a născut în județul Iași, la Dobrovăț. Școala primară și cursurile gimnaziale le-a urmat în comuna Tăcuta, iar cele medii la Liceul „Costache Negruzzi” din Iaşi. Studiile superioare le-a absolvit la Facultatea de Chimie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, promoţia 1965, din capitala Moldovei. A fost numit profesor titular de chimie la Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui, la 1 septembrie 1965, unde a desfăşurat activitatea didactică până la 1 ianuarie 2000. O solidă pregătire de specialitate, pasiunea pentru chimie, virtuţile pe care le-a probat exemplar la lecţii şi la experienţele de laborator au dat consistenţă personalităţiii sale profesionale, impunându-l printre dascălii prestigioşi din liceu. Afişând constant o ţinută sobră, limbaj adecvat disciplinei, dovedind calm, echilibru şi dialogul bazat pe argumente ştiinţifice au făcut ca profesorul Gheorghe Cuzincu să atragă un număr mare de elevi spre studiul chimiei, în pofida faptului că obiectul nu este uşor accesibil acestora. Profesorul era obiectiv şi manifesta exigenţă în evaluarea cunoştinţelor copiilor. A obţinut rezultate strălucite la olimpiadele şcolare, culminând cu cea mai înaltă distincţie obţinută de eleva sa, Turbatu Mihaela, medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Chimie, ediţia 1978, de la Torun din Polonia. De asemenea, remarcabilă a fost şi participarea la Olimpiada Internaţională de Chimie din Bulgaria, a elevei sale, Camelia Ignat. Au fost două performanţe de largă notorietate, care au făcut cunoscut liceul în ţară şi peste hotare, dovedind valoarea reală a profesorului Cuzincu Gheorghe şi l-au aşezat în galeria dascălilor celebri care au onorat prestigiul Liceului „Mihail Kogălniceanu”. Numeroşi absolvenţi ai Liceului din diferite promoţii care au studiat chimia cu domnul profesor au obţinut rezultate remarcabile la admiterea în diferite facultăţi. În cei 35 de ani de activitate didactică în liceu s-a bucurat de simpatia colegilor, dar şi a profesorilor de chimie din oraş. A fost responsabilul cercului pedagogoc al profesorilor de chimie din zona Vaslui, organizând acţiuni ştiinţifice de profil de ţinută. Caracter integru, exigent cu sine, era apreciat datorită discreţiei, amabilităţii şi politeţii sale.Căsătorit cu Magdalena Cuzincu, medic, are un fiu economist, fost elev al liceului. Numele său este şi va fi rostit cu sincer respect şi recunoştinţă de generaţiile de elevi şi de colegi», scrie profesorul Nicolae Ionescu și regretatul profesor Marin Moronescu în monografia liceului.
Cuzincu, profesorul fenomen de la LMK
Gheorghe Cuzincu era adulat de elevii cu simțul umorului și urât de vânătorii de note sau de frustrați. Nu puteai să fii supărat pe el când îți punea 1 la chimie. Și modul cum se semna era autentic. CuZn, simbolurile cuprului și a zincului era semnătura sa, iar când în dreptul acesteia apărea nota 10, înseamnă că fie erai olimpic, fie erai un mic geniul al chimiei. Glumele sale, ușor morbide erau memorabile. “Băi drace!” erau vorbele sale când cineva îl supăra ireversibil. Era ținta unor glume din partea elevilor l-a fel de dure, însă nu se supăra niciodată. A avut ușa de la apartament zidită, mașina i-a fost vopsită în salvare, i s-a tras scaunul și s-a dus de pământ la pozele de grup și avea puterea a doua zi, după consumarea lor, să zâmbească. Când îl enervai, îți spunea sec: “Dacă vrei să treci la chimie, să știi manualul de la Ion Ilie (n.r. numele autorul), pănă la 12,25 de bani (n.r. prețul cărții)!”. De fapt trebuia să știi toate formulele de o pagină de la glucoză sau diverși polimeri. Atât te asculta, indiferent de ce lecție preda tot anul. Îți spunea că ești special și te punea să scrii formulele imense. Dacă știai, îți punea 10 fără niciun fel de problemă. Acum, au rămas doar aceste amintiri și regretul generațiilor de elevi care au trecut prin mâinile sale. Ca o culme a ironiei acesta va fi înmormântat pe 15 septembire, exact când începe școala, la ora 11.00. Pentru acesta, pauza mare va coincide cu momentul în care trupul său neînsuflețit va ajunge în țărână. Păna atunci, cei care vor să-i aducă un omagiu, o pot face la capela cimitirului Eternitatea din Copou.
Dumnezeu să-l odihnească!
