Afinele sunt printre cele mai apreciate fructe, dar şi preţul este pe măsură. Cine a avut inspiraţia de a cultiva arbuştii care le produc n-a regretat. Tot mai mulţi fermieri români le urmează exemplul, mai ales că nu sunt plante pretenţioase. Alte 2.000 de hectare de afini vor intra pe rod în doi ani.
Bogate în antioxidanţi, fibre, vitamina A, B, C, E, tanin, flavonoizi, pectine, zaharuri, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), iar lista poate continua, afinele, supranumite „insulina verde”, sunt recomandate inclusiv persoanelor cu diabet, graţie concentraţiei scăzute de zaharuri şi substanţelor active care ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Beneficiile le cunosc nu doar consumatorii români, ci şi cei străini, către care ajunge o parte din producţia românească de afine. Dar beneficii au şi producătorii români care s-au orientat către astfel de culturi, căci investiţiile, deşi consistente, se amortizează relativ repede, iar arbuştii nu sunt pretenţioşi.
“Este o cultură foarte rentabilă, de aceea şi o parte din fondurile prin PNDR s-au îndreptat spre cultura de afini, pentru aproape de 2.000 de hectare. Se caracterizează, în câteva cuvinte, prin faptul că investiţia în infiinţare este mare, putând ajunge şi la 30-35 de mii de euro hectarul sau chiar mai mult – pentru că există un factor foarte important la înfiinţarea de culturi de afin şi anume turba care permite dezvoltarea plantelor de afin în sol acid. De aceea se achiziţionează cantităţi foarte mari de turbă. Cel puţin 350 de metri cubi / hectar, care se importă. Se plantează în jur de 3.500 de plante la hectar, până în 4.000. Acest lucru face ca investiţia specifică – până la intrarea pe rod, care începe în anul trei – să fie destul de mare. După aceea timp de 15-25 de ani, costurile de întreţinere sunt mai mici decât la alte specii, tratamentele fitosanitare sunt puţine”, explică, pentru „Adevărul” Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti – Bucureşti.
Citeste mai mult: adev.ro/qwk1ta
