INCERTITUDINE Odatã cu amenajarea noii Case a Artelor, conform planurilor Consiliului Judetean, Casa de Culturã „Constantin Tãnase” din Vaslui va rãmâne fãrã o importantã sursã de venit, respectiv spectacolele, simpozioanele, adunãrile sau manifestãrile organizate de institutiile locale sau judetene. Si asa clãdirea se aflã într-o stare destul de avansatã de degradare, în special la interior, acolo unde nu s-au mai fãcut lucrãri majore de reabilitare dupã Revolutie, ci doar reparatii minore, astfel încât este posibil ca una dintre clãdirile emblematice ale municipiului Vaslui sã aibã soarta celor douã cinematografe din oras. Vinovati sunt atât actuala conducere a Casei de Culturã, care s-a complãcut în a perpetua aceastã situatie, cât, mai ales, proprietarul clãdirii, respectiv Asociatia Nationalã a Caselor de Culturã ale Sindicatelor din România (ANCCSR). Cazul de la Vaslui nu este singular, mai multe case de culturã fiind în situatii chiar mai grave, dar si baze turistice, de tratament sau agrement fiind aproape de disparitie.
În curând, este posibil ca multe dintre spectacolele si activitãtile culturale care mai aveau loc la Casa de Culturã „Constantin Tãnase” din Vaslui sã se desfãsoare într-o nouã locatie. Consiliul Judetean Vaslui doreste sã transforme Casa Armatei, spatiu care-i apartine, într-o Casã a Artelor, care sã preia toate activitãtile culturale si nu numai ale institutiei si partenerilor. Deja, o parte din actualii chiriasi, inclusiv Politia Localã Vaslui, au fost anuntati sã-si caute noi sedii, nou denumita Casã a Artelor urmând a intra într-un amplu program de reabilitare si reîmpãrtire a spatiului. Pentru acest lucru, suma alocatã de CJ în urmãtorii ani este de 5 milioane, fonduri care, se sperã, vor fi atrase din mai multe surse, inclusiv prin Programul Operational Comun România – Ucraina – Republica Moldova sau alte programe de cooperare teritorialã europeanã. În aceste conditii, Casa de Culturã a Sindicatelor „Constantin Tãnase”, unde nu s-au mai investit bani pentru reparatii majore de aproape 20 de ani, si care astfel s-ar vedea lipsitã de o sursã importantã de venit, este posibil sã aibã o soartã asemãnãtoare cu cele douã cinematografe din municipiul resedintã de judet.
S.O.S. Casa de Culturã!
Chiar dacã la exterior, Casa de Culturã a Sindicatelor „Constantin Tãnase” încã aratã bine, fiind unul dintre reperele turistice ale Vasluiului, în interior starea de degradare este vizibilã peste tot. Începând din sala mare de spectacole, unde scaunele nu au mai fost înlocuite de ani buni, ultima reabilitare majorã datând dinaintea Revolutiei, si pânã la spatiile destinate artistilor, dar în special cele de la subsol, inaccesibile publicului larg, semnele degradãrii sunt foarte vizibile. Parchet umflat din cauza umezelii, lambriuri si pereti coscoviti sau pãtati, mobilier de pe vremea comunistilor, chiar si podeaua scenei, sistemul de lumini, cortina sau decoratiunile interioare arãtându-si vechimea, toate sunt semne ale nepãsãrii sau lipsei fondurilor necesare pentru reparatii. Mai mult decât atât, dupã ce în ianuarie 2010, la interventia primarului municipiului Vaslui, Vasile Pavãl, Casa de Culturã a fost conectatã la Termica pentru asigurarea cãldurii în sala de spectacole, chiar si acum, încãlzirea spatiilor din clãdire se face tot cu radiatoare, nefiind bani pentru încãlzirea întregului edificiu. Practic, pe timp de iarnã, în special în sala mare de spectacole, atmosfera este extrem de rece, la propriu. Clãdirea, construitã în 1972, începe sã-si arate vârsta, dar sperantele pentru reabilitarea si repararea unuia dintre cele mai emblematice edifiicii ale municipiului rãmân aproape nule, mai ales în conditiile în care va avea concurenta Casei Artelor.
Cine-i responsabil?
Dupã Revolutie, Casa de Culturã a Sindicatelor „Constantin Tãnase” a trecut în administrarea Asociatiei Nationale a Caselor de Culturã ale Sindicatelor din România (ANCCSR), organism constituit de cele patru mari confederatii sindicale, respectiv Frãtia, Cartel Alfa, CNSDR si Blocul National Sindical. Practic, dupã preluare, ANCCSR, ca si în cazul celorlalte 52 de filiale din tarã, nu a fãcut nici un efort pentru a întretine clãdirea primitã cadou de la guvernanti, având un singur interes, acela de a-si primi cota de bani de la fiecare casã de culturã din tarã. Interesul ANCCSR, ca peste tot în tarã, în clãdirile sau bazele turistice primite în patrimoniu, a fost doar de a scoate profit cu orice pret, fãrã a investi nimic în reparatii sau modernizãri. În aceste conditii, nu este de mirare cã, în incinta Casa de Culturã a Sindicatelor „Constantin Tãnase” diverse spatii au fost date în chirie mai multor societãti comerciale, inclusiv baruri, chirii care, împreunã cu sumele obtinute din închirierea sãlilor pentru diversele spectacole, sedinte sau simpozioane, sunt singurele surse de venit ale institutiei. Directorul, Emil Rãscanu, coplesit de situatie, recunoaste cã, practic, în afara asigurãrii salariilor celor câtiva angajati, plata facturilor de utilitãti, si mici reparatii fãcute doar în caz de absolutã nevoie, si „obolul” trimis la Bucuresti, la ANCCSR, din încasãri nu prea mai rãmâne mare lucru, astfel cã o reparatie capitalã iese din discutie. „Chiar dacã se va renova actuala Casã a Armatei, si va fi transformatã în centru cultural, tot la Casa de Culturã vor avea loc cele mai multe spectacole, inclusiv festivalul „Constantin Tãnase”. Acolo, (la Casa Artelor, n.r.), nu este nici o salã suficient de mare, si nici sonorizarea nu este bunã, pentru cã, prin constructie, clãdirea nu a fost destinatã pentru sãli de spectacole artistice, ci doar pentru simple adunãri. Asa cã tot aici, la Casa de Culturã, vor avea loc toate evenimentele artistice”, se încuraja directorul Rãscanu. În tot acest timp, în conditiile în care Vasluiul este unul dintre putinele municipii resedintã de judet fãrã teatru, operã, cinematograf sau alte centre culturale, sunt teatre care asteaptã sã presteze pe scenele din tarã, inclusiv la Vaslui. Conditia este sã fie invitate, iar pretul biletelor sã nu fie prohibitiv, de 80 – 100 lei, asa cum a fost cazul pânã acum, astfel încât mai multi iubitori de artã, din toate pãturile sociale, sã se bucure de aceste spectacole. Iar doritori ar fi!
