• tînărul din Puriceni, Borlesti, care a murit în accidentul din Ungaria a fost înmormîntat • rudele si surorile mortului au avut mai mult grija mamei, răvăsită de durere, temîndu-se să nu se mai întîmple vreo nenorocire în ziua înmormîntării • deputatul Culită Tărâtă a dat dovadă de omenie cît nu s-a sperat, asigurînd toată pomenirea crestinească, pe lîngă un ajutor de 25 de milioane vechi • alături de familia greu încercată au mai fost primarul Olteanu, prefectul Archip, o pensionară bugetară, cotidianul Monitorul si oameni din localitate •
Ticu Purice, tînărul de 28 de ani care a sfîrsit pe 30 octombrie, într-un accident rutier în Ungaria, si-a găsit de ieri locul de veci. În bocetele disperate ale mamei, în plînsetul colegilor de scoală, al prietenilor din sat si al locuitorilor Puriceniului, băiatul a fost condus pe drumul fără de întoarcere. Slujba religioasă a început la 10.30, în curtea casei familiei Purice adunîndu-se cam o sută de oameni din sat. De cînd a murit, din penultima zi a lunii trecute, vremea a fost cînd mai blîndă, cînd mai rece, dar ieri parcă a fost mai mohorîtă ca oricînd. Toti oamenii care erau pe drum mergeau în aceeasi directie – la înmormîntare. E drept că e mic acel cătun, dar atîta cît e el, a fost acoperit de la un capăt la altul de tristetea atrasă de moartea lui Ticu Purice. Oamenii sînt simpli, de conditie medie, dar sînt uniti la bine si la rău. Ieri s-au adunat „la rău“, pentru un eveniment trist. A fost ziua în care si-au îngropat un sătean de numai 28 de ani. În ultimii sase ani, cel care a fost condus pe ultimul drum n-a mai fost văzut de cei alături de care a crescut, pentru că Ticu luase drumul străinătătii. Cîtiva dintre cei prezenti la înmormîntare vorbeau despre ultima zi în care l-au văzut, cînd avea vreo 22 de ani. Atunci, Ticu a dat o masă, un fel de petrecere, de bucurie că pleacă să facă bani în Spania. S-a veselit cu cei care i-au fost alături si apoi a plecat la drum, condus de prieteni.
Un bocet continuu
Ieri, unii dintre acei amici l-au purtat pe brate. Au venit să vadă sicriul si să se roage să-l ierte Dumnezeu, oameni de toate vîrstele. Unii veniseră de mila părintilor rămasi cu sufletul zdrobit de durere. Imaginea atîtor chipuri mohorîte adunate la un loc răscolea pe oricine. Umezeala din aer si cele două grade Celsius făceau să tremure la propriu fiecare om venit la tristul eveniment. Cîtiva bărbati aveau menirea de a duce odoarele bisericesti, împodobite cu prosoape. Unul plîngea că abia mai putea tine crucea în mînă. Din drum se auzeau strigătele disperate ale mamei care îsi bocea fiul. Alături, sotul ei, nu mai avea cuvinte. Privea spre sicriu, dar era absent. Nu stia încotro să meargă, ce să facă… Preotul oficia serviciul religios si a venit momentul scoaterii sicirului din casă. A fost clipa în care mama mortului a simtit că e răpusă de toate. Cu ultimele puteri l-a rugat pe Ticu să mai stea la ea. Si cum fiul nu i-a răspuns, s-a prăbusit. Fiicele sale au început să strige după ajutor. „Otăt, otăt!“, se auzea din multime. De obseală, de emotie, de toate la un loc, otetul nu era de găsit. S-au făcut cîteva manevre asupra bătrînei, pentru a putea merge mai departe cu cortegiul. Oricum nu ar fi putut sta acasă, stiind că fiul ei era condus pe ultimul drum. A avut noroc de fete si de rude, care au sustinut-o ca să poată merge pe drum. Mersul pînă la biserică si apoi pînă la cimitir a fost un bocet continuu al celor din familie. Spre prînz, întregul serviciu religios a ajuns la final, iar Ticu a ajuns acolo unde destinul i-a hărăzit locul, în cimitirul din satul natal. Acolo va sta despărtit pentru totdeauna de cea care este mama copiilor lui – un băiat de patru ani si o fetită care se va naste în curînd, si care trăiesc în Spania, unde Ticu ridicase o casă pentru familia lui.
Oameni cu suflet mare
Tragedia din familia Purice e mare si nimic n-o va sterge. Timpul o va mai atenua, dar durerea din sufletele părintilor, fratilor si surorilor rămasi îndoliati nu va dispărea vreodată. Chiar dacă pe mort nu-l mai poate aduce nimeni înapoi, s-a văzut că există printre noi oameni cu suflet mare, care din ceea ce e al lor au dat unor semeni greu încercati, urmărind astfel să vină în ajutorul lor, să le mai aline din suferintă. A făcut un gest crestinesc deputatul Culită Tărâtă, care atunci cînd a auzit de tragedia familiei din Puriceni a acordat un ajutor în valoare de 2.500 de lei si a suportat tot praznicul din ziua înmormîntării, inclusiv paharul cu vin pentru meseni. Crestineste s-a purtat si primarul de Borlesti, Gheorghe Olteanu, care a dat 200 de lei. Pe lîngă aceste sume, prefectul de Neamt a contribuit cu 300 de lei, iar o pensionară provenită din sistemul bugetar, Eleonora Mihok, din Piatra Neamt, a dat din pensia ei o sută de lei. Cotidianul Monitorul a dat familiei greu încercate suma de 300 de lei. Si au arătat că înteleg durerea familiei mai multi cetăteni din sat, care au venit cu ajutoare, pe măsura posibilitătilor fiecăruia.
