„S-a dat startul campaniei electorale pentru alegerile locale”, anuntau ziarele în urmã cu doar câteva zile. S-a dat startul, am putea spune tinând cont de experienta trecutului, propagandei ieftine, nu pentru buzunare, ci de calitate îndoielnicã; prilejul unor candidati de a-si juca rolul de buni samariteni în fata cetãtenilor. Vom asculta oare aceleasi discursuri demagogice devenite clasice, mesaje populiste, siropoase si mincinoase, reluate din 4 în 4 ani? Dar de votat, pe cine vom vota pentru a fi siguri cã nu vom mai avea parte de umilinte, coruptie, nedreptate, minciuni, teroare? Traseismul a devenit în ultimii ani o practicã obisnuitã în politica româneascã. Fãrã a face deosebire între stânga si dreapta, politicienii au plecat de la un partid la altul în functie de propriile ambitii, scopuri si avantaje. În „navetistul” care a zis „Adio, dar mã voi întoarce în conditiile în care interesul mã va obliga!” putem avea încredere? Am asistat cu dezgust la superficialitatea cu care au fost selectati candidatii unor partide, fãrã a se tine cont de pregãtirea, performanta, experienta sau respectul de care acestia ar trebui sã se bucure pe plan local. Ar fi ideal ca alegãtorii sã dea dovadã de mai mult discernãmânt, responsabilitate, sã nu se mai lase cumpãrati si amãgiti si sã îi aleagã pe cei care sunt în stare sã îsi asume suferinta si nevoile lor. Mã tem însã cã din nou vom fi pusi în situatia sã recunoastem „Pleac-ai nostri, vin ai vostri, noi rãmânem tot ca prostii”.
