SPRIJIN…Pe Cristina Hurdubaia, femeia care a ales sã–si dedice sufletul celor vulnerabili, o cunoasteti deja din articole, de la televizor sau din mediul online. Împreunã cu familia „Copacul cu fapte bune”, a marcat începutul vacantei de varã prin jocuri, cântece, dansuri si multe lacrimi de bucurie la „Casa Cristina” din Vaslui, unicul centru educational pentru copiii defavorizati din oras. Pentru început, asociatia a selectat 10 copii norocosi care provin din mai multe sate ale judetului Vaslui. În cadrul inaugurãrii, cei mici s-au distrat si au râs cu gura pânã la urechi pe tot parcursul activitãtilor, spre deliciul voluntarilor, care îi priveau cu admiratie.
„Casa Cristina Vaslui”, primul centru educational dedicat copiilor vulnerabili din orasul Vaslui, si-a deschis portile vineri, 25 iunie. Cei 10 copii speciali, cu suflete curate, au fost primiti cu bratele deschise de cãtre voluntarii Asociatiei „Copacul cu fapte bune”. Mirosul îmbietor de gogosi proaspete i-a fãcut chiar si pe cei mai timizi sã pãseascã cu încredere pragul casei. Cei mici au simtit gustul copilãriei poate pentru prima datã în cadrul acestei zile festive, delectându-se cu bunãtãti pe placul oricãrui copil: pizza, înghetatã, tort, sucuri si multe altele. Voluntarii le-au pregãtit cadouri unice, în functie de nevoile si dorintele pe care le-au avut cei mici. „Am cântat, am dansat, am mâncat, ne-am jucat, am împãrtit cadouri, am obosit, am plâns pe la colturi, adicã azi am deschis oficial „Casa Cristina Vaslui”, centrul educational al Asociatiei Copacul cu fapte bune, unde vom avea grijã de mai multi copii vulnerabili din satele din judetul Vaslui. Multumiri tuturor voluntarilor mici si mari, care ne-au vizitat si ne-au ajutat azi”, a transmis Cristina prin intermediul unui mesaj în mediul online.
O sansã de afirmare
Talentele copiilor au fost puse în valoare prin intermediul mai multor activitãti, printre care demonstratii de balet, lectii de dans, karaoke, recital de poezii si multe altele. De asemenea, una dintre fete si-a demonstrat mãiestria în artele fotbalului, printr-un moment de jonglat cu mingea. Bianca, o tânãrã sperantã de doar 12 ani, viseazã sã ajungã jucãtoare la o echipã de fotbal feminin, încã de când era micã. Împreunã cu un grup de prietene, practicã acest sport în timpul liber, însã ar dori sã gãseascã un antrenor care sã le dezvãluie mai multe din tainele fotbalului. Din pãcate, în judetul Vaslui nu existã o echipã de fotbal feminin la acest moment, însã fata nu se lasã descurajatã si sperã într-o minune.
„Totul depinde de fonduri, avem fonduri, avem cu ce merge înainte, nu sunt fonduri, nu avem ce face”
Pentru început, Casa Cristina va veni în sprijinul a 10 copii si a familiilor lor. În functie de sponsorizãri si de fondurile disponibile, activista doreste sã mai formeze încã un grup de 10 elevi pânã la toamnã. „Momentan avem grijã de 10 copiii, dar facem anchete sociale încã într-un sat si astept sã vorbesc cu o profesoarã care vrea sã facã voluntariat si are grijã de niste copii, dar nu am încã detalii. Încercãm sã mai facem o serie de 10. Bine, e si în functie de fonduri, deoarece este nevoie de bani pentru ei. Când o sã înceapã scoala o sã stiu exact cîti vor fi, cã atunci începe de fapt punctul 0. Pânã atunci e mai mult o joacã”, a spus fondatoarea asociatiei. Întrebatã care sunt asteptãrile pe care le are de la acest centru educational, Cristina a rãspuns cã totul tine în principal de sponsorizãri. „Despre asteptãri nu stiu ce sã zic momentan, tine de fonduri si fondurile vin de la sponsori si din proiecte, asa cã depind de aceste 2 aspecte. Banii nu vin singuri spre noi, trebuie sã îi gasesc eu si sã scriu proiecte tot eu. Dar sper sã plecãm la drum mãcar cu 10 copii, de care sã avem grijã, însã ce e important, e sã reusesc sã am grijã si de familiile lor si asta iar înseamnã bani. Deci totul depinde de fonduri, am fonduri, avem cu ce merge înainte, nu sunt fonduri, nu avem ce face. Si mai vreau sã mentionez ceva important: politicul nu are ce cauta în povestea noastrã. Dacã e cineva care vrea sã facã vreo faptã bunã, sã o facã pur si simplu, fie prin firmã, fie prin persoanã fizicã. Mentionez acest aspect pentru ca am avut niste propuneri de la niste partide care voiau sã doneze lucruri pentru copii, pe care le-am refuzat si mereu le voi refuza”, a explicat fosta jurnalistã. Copiii cãrora destinul le-a zâmbit prin intermediul Cristinei provin din familii aflate în situatii de mare dificultate (familii cu venituri insuficiente, cu multi copii, monoparentale, familii cu unul sau ambii pãrinti someri, familii în care pãrintii suferã de boli cronice grave, etc.) si se aflã în situatii de risc de abandon scolar sau familial.
Voluntariatul, o trãsãturã de familie
DÃRUIRE…În cazul familiei Hurdubaia, bunãtatea se molipseste sau se mosteneste. Cel putin asta ar explica setea de a face bine în orice împrejurare, pofta de viatã si energia pe care o aduce fiecare membru al familiei când intrã în încãpere. Cristina nu este singura care nu concepe viata fãrã a dãrui bucãti din ea si celor din jur. Dragostea de oameni îi este împãrtãsitã si de sora, fratii si cumnatii sãi, precum si de cele douã nepoate, dar si de nepotul de doar 4 ani. Cu totii fac parte din povestea care a dat viatã centrului educational pentru copii vulnerabili, „Casa Cristina”. Sophia, una dintre nepoatele Cristinei, a învãtat de la mãtusa ei o lectie valoroasã de viatã, aceea cã „dar din dar se face rai”. În timp ce se afla la inaugurare, a realizat cã bunurile ei aduc mai multã fericire unor copii lipsiti de sansã. Asadar, ea si sora sa, Maya, au luat o decizie neasteptatã venitã din partea unor copii: aceea de a-si dãrui trotinetele unor fetite care aveau mai mare nevoie de ele. Nu cu mult timp în urmã, Sophia a mobilizat un grup de colegi alãturi de care au fãcut curãtenie în parc, tot din propria initiativã. De asemenea, Matei, nepotelul de doar 4 ani al Cristinei, pare sã îi calce pe urme. „Asearã am fost la plimbare prin cartier, pe la mine la tarã la Vaslui, cu nepotu-meu care are 4 ani. Pe stradã am gãsit niste ambalaje de ciocolatã aruncate de niste copii (foarte „educati”) cel mai probabil, de parcã ar mai conta cã sunt copii sau adulti. Eu le-am strâns si m-am dus cu ele acasã, cã pe strãzile cu case nu gãsesti vreun cos de gunoi, iar în timp ce ne întorceam, Matei a gãsit un pachet gol de tigãri, l-a luat si mi l-a întins rapid: „Chistina ia-l ti pi ãsta”. Nu o sã renunt niciodatã la ideea cã suntem ceea ce învãtãm singuri sã fim din exemplele de acasã, de la grãdinitã, de la scoalã, din anturajul nostru”, a povestit Cristina într-o postare din mediul online.