Sâmbãtã, dimineatã. Tablou halucinant în Piata Traian: un comerciant prea plin de sine, scoate pe o masã niste platouri cu afumãturi. Bãtrânii, hãmesiti de foame si nevoi, se reped în gustãri. Desi sunt puse scobitori pentru a gusta fiecare din produse, cei mai învãtati în astfel de “munci”, de pe la pomeni, scot la ivealã pungulite de tot felul, în care îndeasã felii de cârnati, muschi sau salam. Cã doar, deh, e de pomanã. O bãtrânã iese victorioasã în fata camerelor de filmat si spune: “Am luat si pentru bãieti, sã le dau câte o feliutã”. Sã mori de râs, nu alta. Altii, cu dexteritatea formatã la zecile de înmormântãri la care au participat, bagã pe unde apucã afumãturile. Mã întreb: comerciantul cu pricina a fãcut acest gest pentru a râde de bãtrâni? Dacã stau si mã gândesc mai bine, faptul a ajuns în presa centralã, la televiziuni, care au comentat cã pensionarii fomisti din Vaslui au rupt niste platouri cu gustãri. Cui foloseste o astfel de metodã de a face reclamã? Nimãnui, pentru cã bãtrânii în cauzã nu vor avea bani niciodatã de cârnãciori, dupã cum spun. Ceilalti, oameni mai tineri, nu s-au bulucit la platouri, pentru cã stiu “marfa”. Cei mai câstigati au iesit reporterii de televiziune, care au prins un fapt senzational. La Vaslui, mosnegii si babele s-au bãtut pentru o felie de mizel. Strasnicã treabã.
