AMINTIRI… Crin Antonescu, candidatul coaliției PSD-PNL la alegerile prezidențiale, a vorbit, zilele trecute, în cadrul unei emisiuni de televiziune despre perioada petrecută, în urmă cu mai bine de 40 de ani, la Vaslui. Tocmai ce terminase facultatea și fusese repartizat ca profesor la școala din satul Știoborăni, comuna Solești. “Eram sărăcuți. Profesorii aveau un salariu modic. Nu vă imaginați că făceam meditații, ce bani să le cer eu oamenilor? Că abia își duceau zilele, acolo era economie naturală: mămăligă și țuică, nu pâine și vin. Îi învățam tot felul de lucruri: că există tren, că există avion, că există mai multe continente, nu apucam să facem istoria revoluției franceze. Dar țin minte cu mare bucurie acele vremuri ale vârstei mele, nu că era frumos în comunism la Vaslui”, a povestit Crin Antonescu în cadrul emisiunii “40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Moderatoarea a citat mai multe declarații dintr-un reportaj făcut de ziarul Vremea Nouă, în urmă cu 15 ani, în comuna Solești. Ancuța, una dintre fostele eleve ale politicianului, i-a făcut atunci un portret lui Crin Antinescu: “A venit la noi când eu eram în clasa a VII-a și părea un altfel de profesor. Era prezentabil, drăguț aș putea spune, cu ochi albaștri, dar și cu… părul cam măricel. Era foarte bun cu noi, ne ajuta, ne vorbea frumos. Singura lui problemă era că… era cam sărac. Și se observa asta. Cu clasa noastră a făcut și franceza”, a povestit Ancuța, în timp ce își arăta carnetul de note, în care se putea vedea, pe lângă rezultatele bune la învățătură, în josul unei pagini îngălbenite de vreme, un 9 și un 7 alăturate semnăturii… „Antonescu”.
Și-a rupt papucii la fotbal și i-a legat cu sârmă
Mama unui alt fost elev a povestit că profesorul Antonescu juca fotbal cu copiii și dormea în primăria veche, pe jos, căci nu erau paturi: “toți care am avut copii la el putem spune că era un profesor foarte bun. Îmi amintesc că ne-a dus copiii pentru prima dată la un concurs la Văleni, dar nu mai țin minte ce concurs. El îi învăța să iubească cartea, să se țină de școală. Dar trebuie să spun ceva și, cred că nu se va supăra dacă spun, dar era tare sărac. Știți ce necăjit era?! N-am să uit niciodată cum a jucat el cu băieții fotbal pe deal și avea la el singura lui pereche de papuci. Atât avea. Și cât a bătut mingea, i s-au rupt tălpile. Și le-a prins cu sârmă prima dată. A umblat cu ele așa un timp, după aceea le-a lipit, că i-a dus băiatul meu lipici. V-am spus, era tare necăjit, poate că și prin străini, departe de casă. Dar, vă spun cu mâna pe inimă, pe cât era de necăjit, pe atât era de om bun. Asta n-am să uit niciodată. A dormit o vreme la Primăria veche, pe jos cred, că nu erau paturi. A fost greu tare, ce mai…”, a povestit mama unui fost elev.
Crin Antonescu, despre primii săi elevi, cei din Știoborăni: “Deși inteligenți, unii copii nu știau care e capitala țării”
MĂRTURISIRI… Întrebat în cadrul emisiunii “40 de întrebări cu Denise Rifai” cât de sărac a fost, Crin Antonescu a povestit că, în acele vremuri, și dacă aveai bani, nu aveai ce cumpăra: “Nu am fost exagerat de sărac, dar eram sărăcuți. Profesorii aveau un salariu modic. Atunci puterea de cumpărare era altceva, nici nu aveai ce cumpăra. Eu am fost repartizat nu în comuna Solești, că asta ar fi fost bine. Comuna Solești este o comună la drumul mare, la Drumul Național, la 15-16 km de Vaslui. Eu am fost repartizat în satul Știoborăni, comuna Solești. Acest sat era la 7 km distanță, pe dealuri, fără drum. Asta era foarte frumos, că eram tânăr, km aceștia erau nimica toată. Acolo era o școală mică, care după un an a și fost desființată. Se învăța simultan, clasa a V-a și clasa a VIII-a într-o clasă, în același timp, iar clasa a VI-a și a VII-a, într-o altă clasă. Erau trei-patru copii de clasa a VIII-a, trei-patru copii de clasa a V-a. Deși inteligenți, unii copii nu știau care e capitala țării. Știau de Iași, nu știau de București. Faptul că își amintesc, chiar mă tulbură… Nu vă imaginați că făceam meditații, ce bani să le cer eu oamenilor? Că abia își duceau zilele, acolo era economie naturală: mămăligă și țuică, nu pâine și vin. Îi învățam tot felul de lucruri: că există tren, că există avion, că există mai multe continente, nu apucam să facem istoria revoluției franceze. Dar țin minte cu mare bucurie acele vremuri ale vârstei mele, nu că era frumos în comunism la Vaslui”, a povestit Crin Antonescu, candidatul coaliției PSD-PNL la funcția de președinte al României.
