– bacauanca Emilia Jitaru, calugarita din Congregaţia “Slujitoarele Maestre Pie Venerini” Italia, a devenit “vedeta” in Peninsula, ca antrenoare a unei echipe de fotbal de tineri intre 7 si 20 ani
Povestea calugaritei Emilia Jitaru, bacauanca de origini, este relatata pe larg in editiile de marti si miercuri – 7 si 8 februarie 2012 – ale mai multor publicatii italiene. Nu faptul ca s-a stabilit in Italia este ineditul povestii sale, nici macar faptul ca a ales sa se calugreasca, devenind “membra” a Congregatiei “Slujitoarele Maestre Pie Venerini” Italia nu e de mirare.
Ciudat nu este nici numele de “Trei Arhangheli” dat “echipei” sale de ucenici, fete si baieti cu virste intre 7 si 20 de ani. Cu totul si cu totul special este insa, faptul ca echipa “Trei Arhangheli” este una… de fotbal, iar antrenorul este sora Emilia, relateaza publicatia italiana “Toscana Oggi”.
Trecutul calugaritei bacauance se pare ca este legat de sportul amintit, la virsta de zece ani, aceasta inscriindu-se intr-o echipa locala de fotbal. Dupa ani de antrenamente si meciuri cistigate aceasta a fost, se pare, chiar convocata la echipa nationala, dupa cum a povestit ea insasi, reporterilor italieni.
“Pina la virsta de 21 de ani, am fost o fata ca oricare alta, jucam fotbal, aveam un iubit, familia mea era una destul de instarita dar… ” – relateaza sora Emilia Jitaru, citata de Toscana Oggi. “Sub regimul politic de atunci (comunist, n.r.) sa practici crestinismul era periculos. Eu ma consideram insa, atee, asa ca nu eram in pericol. Asta pina intr-o zi de 12 septembrie 1992, imediat dupa Sarbatoarea Sfintei Marii, cind, dupa o partida de fotbal pasii m-au purtat spre biserica.
In secunda aceea am simtit ceva similar cu serenitatea”, a spus calugarita. La scurt timp, o sora din Congregatia “Maestre Pie Venerini” a facut-o sa inteleaga ca acel “dar…” care lipsea din viata Emiliei era insusi Dumnezeu. Astfel, bacauanca a devenit sora Emilia din Congregatie, “sora” – “patru litere care, adaugate numelui Emilia, a reusit sa duca la fuzionarea a doua lumi aparent diferite: credinta si fotbalul”.
“Cind am ajuns in casa din congregatia mea, in august, anul trecut – povesteste Emilia Jitaru publicatiei Toscana Oggi – am observat ca nu erau prea multe oportunitati de petrecere a timpului liber impreuna, pentru copii”.
Asa se face ca, sora Emilia, relateaza reporterii ziarului italian, dupa obtinerea permisiunii din partea pastorului, episcopului si a superiorilor sai de la Roma, a montat in unitatea sa pastorala o pancarta cu anuntul: “Inscrieri pentru Scoala de Fotbal «Trei Arhangheli», pentru informatii, contactati-o pe sora Emilia”.
“Mi-am propus astfel, sa-i aduc practic impreuna pentru a se recrea, pe toti cei carora le place forbalul. In plus, am gindit-o si ca pe o sansa de a-i reuni intr-o echipa de fotbal pe cei care, din cauza virstei, nu mai aveau sansa de a fi selectati”, a motivat sora Emilia hotarirea sa. Imediat dupa amplasarea pancartei, telefoanele au si incpeut sa sune astfel ca in foarte scurt timp, calugarita a reusit sa puna bazele unei echipe, formata in prezent – relateaza presa italiana – din cinsprezece copii, inclusiv fete, cei mai multi din unitatea pastorala.
Dar pentru ca vestea s-a dus repede, din vorba in vorba, in prezent, din echipa face parte chiar si un copil din vecinatate care nu a pus in viata lui piciorul intr-o biserica. Nu au lipsit nici “aventurile” din toata aceasta poveste, sora Emila povestind ca in mai putin de o luna de la infiintarea echipei propriu-zis – adica in octombrie 2011 – in timpul unui antrenament, aceasta si-a rupt un picior.
Antrenamentele nu s-au oprit insa, pentru ca mama unui copil a ajutat-o in acest sens. Parintii copiilor din echipa sint, de altfel, foarte fericiti de antrenoarea copiilor lor, o mamica declarind reporterilor Toscana Oggi, faptul ca ceea ce a determinat-o sa-si trimita fiul in echipa a fost maniera in care sora Emilia ii invata pe copii ca pentru a invinge, trebuie sa lupti. Mai mult, crede antrenoarea-calugarita, fotbalul este si una din multele cai prin care tinerii pot fi atrasi si spre Biserica.
