LECȚIE DE VIAȚĂ… Are 102 ani, și-a serbat aniversarea cu toți vecinii, iar, între două chestiuni organizatorice înainte de momentul festiv, a pus mâna pe sapă, a tăiat buruienile din curte, a mai dereticat ceva prin casă, că doar așa se face când trebuie să vină musafirii! La cei 102 ani ai săi, bunica Tinca Baciu din satul Valea lui Bosie nu contenește să ofere un exemplu pentru toți puturoșii din județul Vaslui și nu numai. Bătrânica nu se uită la ani, la faptul că abia mai merge, ci știe că e singură, că ograda ei trebuie să fie îngrijită, iar cu vecinii trebuie să trăiască în bună-înțelegere și omenie. În tot acest timp, câte vești nu se aud zi de zi, despre tineri care fug de muncă sau despre oameni în toată firea, care, de pildă, se bat cu vecinii și dau cu pietre unii după alții. Bunica Tinca din Valea Lui Bosie a ajuns la 102 ani tocmai pentru că, spune ea, a muncit tot timpul și a semănat înțelegere și bună-cuviință pe oriunde a trecut.
Așa cum a promis anul trecut, tot pe vremea aceasta, bunica centenară din Valea lui Bosie s-a ținut de cuvânt și a ajuns și ziua aniversării de anul acesta, la 102 ani de viață. Iar dacă anul trecut am văzut-o cum muncea în gospodărie, cu hotărâre, în ciuda vârstei, să nu creadă nimeni că anul acesta s-a așezat la odihnă. Nici vorbă! Continuă să își uimească vecinii, când iese dis de dimineață în curte cu sapa, tăind buruienile și făcând treabă poate cât nu face unul tânăr. E zâmbitoare și drăguță cu toată lumea, iar despre oamenii din sat are numai vorbe bune. S-a pregătit din vreme pentru ziua ei, ajutată de doamna Eugenia, o femeie minunată din vecini, care îi este alături. „A ieșit cu sapa, să mai taie buruienile, a mai făcut nu știu ce pe la salcâmi, muncește ca și anul trecut. Și ca toată viața, de altfel”, spune Ștefan Popa, un alt consătean.
Bucuria de a primi dovezi de afecțiune de la vecini, căci rude apropiate nu mai are niciuna
La aniversarea de anul acesta, bunica Tinca a avut oaspeți mai mulți. Au venit și domnul primar al comunei Tătărăni și preoții, pe care bătrâna îi prețuiește, fiind cunoscută ca un om foarte credincios și apropiat Bisericii. Vecinii, de asemenea, au venit cu toții. A întins bunica masa mare și i-au adus tortul, cântându-i-se „la mulți ani”. Le-a mulțumit tuturor cu ochii umezi de emoție, căci se simte atât de bine și de iubită, când oamenii cu suflet bun vin să o sărbătorească. E un exemplu pentru toți bunica Tinca Baciu din Valea lui Bosie.
Amintiri despre dragostea vieții sale…
Soțul Tincăi Baciu a murit în urmă cu ceva timp, după ce 17 ani a fost nevăzător. I se umezesc ochii când povestește de Hristache al ei, căci povestea lor a fost una foarte frumoasă. „Am fost împreună în tot și toate. Am fost o inimă amândoi! Când ne-am luat, eu eram fată fără părinți, la fel și el, tot fără părinți. Am făcut această casă, ca doi pui de rândunică. Ne-am înțeles. Când el era orb, îl luam lângă mine și el punea mâinile și-mi arăta cum să pun o scândură la un gard și tot ce trebuie să fac. Nu am crezut că moare. Era un om bun și frumos, că dacă nu era, nici nu mă duceam după el. A fost greu. Acum eu nu mănânc cine știe ce. Carne nu prea mănânc, mai mult fasole, cartofi, ce este. Nu trebuie ca lumea să se mire că am 101, căci eu voi rămâne pe pământ cât Domnul va vrea”, spune bunica Tinca. Tare mult și-ar fi dorit să facă școală, căci în cele 5 clase pe care le-a absolvit trecea drept o fată foarte deșteaptă, dar numai că mai departe cu învățătura nu mergeau decât copii de oameni bogați, nu copiii sărăcuți. „Îmi plăcea mult istoria, religia, dar cel mai mult, matematica. În viață, tot ceea ce am învățat în cele 5 clase, mi-a prins bine. Să respect omul, să nu mă plâng mereu și să îngrijesc de casa mea, ca de o floare”, spune bunica Tinca Baciu, centenara din Valea lui Bosie.
Un model de urmat și de puturoși lui Michiu