LUMININA Astăzi, 6 ianuarie, prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Boboteaz. Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă „aratare”, „descoperire”. De ce aratare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatal a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). In acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. Botezul Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creștine de peste an, este cunoscută în Moldova și Bucovina după denumirea de Bobotează, iar în Banat și Transilvania denumirile variază de la Botează, Botez până la Apă – Botează. Sărbătoarea se bucură de un cult deosebit în Moldova, acolo unde oamenii, de veacuri, au grijă să respecte o sumedenie de tradiții și obiceiuri legate de această zi.
Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menționăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Incepând cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Boboteaza, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii
Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit niciun cuvânt reținut de evangheliști. Incepând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră și începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei. Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese și din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era „spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: „Astăzi firea apelor se sfințește…”, nu trebuie să înțelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru.
In Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, ritualul Botezului creștin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Tradiții și obiceiuri de Bobotează
