El este un jucător compulsiv care îşi pune în pericol în mod repetat slujbele, căsătoriile şi perspectivele de viitor printr-un comportament neglijent, leneş şi riscant – şi de fiecare dată este salvat de farmecul, norocul, ambiţia şi conexiunile sale. Viaţa lui, o viaţă pentru vremurile noastre. Dar a Marii Britanii? (scurt eseu despre viitorul posibil al Marii Britanii după Brexit).
Ordinea liberală europeană care a apărut după al Doilea Război Mondial şi s-a răspândit după prăbuşirea Uniunii Sovietice este acum atacată atât din interior, cât şi din exterior. Uniunea Europeană -proiectului continental central- a devenit un sac de box pentru politicienii oportunişti, deoarece sentimentul anti-UE a devenit parte a platformei populiste. Din cenuşa Brexit-ului apare oare o nouă putere globală(!?) Guvernele iliberale deţin puterea în Ungaria şi Polonia, iar partidele de extremă dreaptă au făcut pentru scurt timp parte din guvernele de coaliţie din Austria şi Italia. Liderii centrişti par să nu poată veni cu un răspuns la imigraţie care să îi unească şi nu să îi înstrăinează mai mult pe alegători. Pandemia de coronavirus, cel puţin iniţial, a evidenţiat în continuare dificultăţile UE de a oferi răspunsuri colective eficiente la o criză care a măcinat Europa. Lideri precum preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Angela Merkel încearcă să facă faţă provocărilor, de acasă, din partea partidelor de opoziţie de dreapta. Aceştia caută, de asemenea, să salveze iniţiativele internaţionale majore, inclusiv acordul climatic de la Paris, şi să poziţioneze Europa ca un pol de independenţă într-o lume din ce în ce mai multipolară. Pentru a atinge acest obiectiv, UE va trebui să-şi depăşească diviziunile interne şi să combată ameninţările exterioare pentru a articula o politică externă şi de securitate colectivă coerentă, susţinută de un factor de descurajare militar credibil. De aceea se bate monedă pe conceptul de autonomie strategică elaborat de preşedintele Macron. Beijingul şi-a exprimat furia după ce Donald Trump a promulgat măsuri de consolidare a sprijinului Statelor Unite pentru Taiwan şi Tibet, incluse într-un pachet de ajutor şi cheltuieli de pandemie în valoare de 2,3 trilioane de dolari, măsuri care lovesc în două puncte extrem de sensibile ale puterii de la Beijing. Taiwan Assurance Act din 2020 şi Tibetan Policy and Support Act din 2020, conţin ambele un limbaj inacceptabil pentru China, inclusiv sprijinul SUA pentru participarea semnificativă a Taiwanului în organismele Naţiunilor Unite şi vânzarea cu regularitate de arme către Taipei. China a urmărit din ce în ce mai alarmată politicile americane pentru Taiwan, insula autoguvernată şi revendicată de Beijing, precum şi criticile Washingtonului la adresa guvernării Beijingului în Tibetul izolat, condus cu o mână de fier din 1950, tensionând în continuare o relaţie sub presiune intensă asupra comerţului şi a drepturilor omului. Ce va urma în Administraţia Biden va fi diferit? Nu. Odată pornit bulgărele de zăpadă al ”delocării economice” acesta se va rostogoli.
Citeste mai mult: adev.ro/qmg7et
