VECHI OBICEIURI… Boboteaza, sărbătoare creștină care celebrează botezul lui Iisus Hristos, are o tradiție bogată în județul Vaslui, fiecare comunitate adăugându-i o notă distinctă. În Jigălia (acum sat din comuna Șuletea), în anul 1924, sărbătoarea a fost un prilej de mare sărbătoare, marcată de o serbare școlară pregătită de învățători, cu implicarea elevilor și sătenilor. Evenimentul a culminat cu înființarea Căminului Cultural „N. Iorga” și un bal sătesc, unde s-au ales o regină și un rege ai balului. La Târgul Fălciu, în 1915, ceremonia sfințirii apelor Prutului a reunit credincioși de pe ambele maluri, fiind întărită de un gest simbolic de fraternitate între români și basarabeni. În Bârlad, Boboteaza din 1916 a fost marcată de troiene și mutarea Armatei a 4-a, în timp ce în 1931, tradițiile au fost înlocuite treptat de baluri organizate de studenți. În Huși, petrecerile și horele specifice sărbătorii atrăgeau atenția prin costumele și obiceiurile grădinarilor bulgari. Fiecare comunitate păstra tradițiile Bobotezei.
Boboteaza, cunoscută și sub numele de Epifania sau Arătarea Domnului, este o sărbătoare creștină cu o vechime de aproape două milenii, care marchează botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Celebrată pe 6 ianuarie, această zi simbolizează, în credința creștină, manifestarea Sfintei Treimi – vocea Tatălui, Fiul botezat și Duhul Sfânt sub formă de porumbel. Tradițiile populare din spațiul românesc au îmbinat sacralitatea sărbătorii cu obiceiuri deosebite. Printre acestea se numără aruncarea crucii în apă, un obicei simbolic ce amintește de binecuvântarea apelor, în cadrul căruia tinerii sar în râu sau lac pentru a o recupera, fiind considerați purtători de noroc. În satele de odinioară, în lipsa apelor curgătoare, se sculptează o cruce impunătoare din gheață, care se punea în apropierea Bisericii, fiind locul unde în ziua sărbătorii se oficiază slujba. Astfel de cruci de gheață se sculptau în satele Albești și Corni, însă temperaturile pozitive au făcut ca acest obicei să dispară. În articolul de față ne-am propus să aducem în fața cititorilor mărturii vechi despre cum era sărbătorită Boboteaza în satele județului Vaslui, în anii 1900. Boboteaza a fost sărbătorită cu fast atât în Jigălia, cât și la Târgul Fălciu, pe malul Prutului, în contexte diferite, dar sub litera tradiției. În Jigălia, în 1924, sărbătoarea a prilejuit o serbare școlară organizată de învățători, cu implicarea elevilor și localnicilor, și a fost marcată de înființarea Căminului Cultural „N. Iorga”. Evenimentul s-a încheiat cu un bal sătesc. La Târgul Fălciu, în 1915, ceremonia sfințirii apelor Prutului a reunit credincioși de pe ambele maluri ale râului. Preotul a trecut granița pentru a binecuvânta și locuitorii basarabeni, într-un gest simbolic de unitate, întărit de onoruri militare și aclamații.
La Jigălia, de Bobotează se alegeau regele și regina balului
„Ziua de Bobotează a fost un prilej de adevărată serbătoare pentru locuitorii comunei Jigălia din jud. Fălciu (azi comuna Șuletea), cari au fost față la o prea frumoasă serbare școlară organizată din inițiativa învățătorilor din acea comună. Elevii seminariști și normaliști localnici au dat tot concursul. Tot cu această ocazie s-au pus bazele înființării și a Căminului cultural, N. Iorga, pentru biblioteca cărui cămin d. Grigore Vericeanu a dăruit 40 cărți pentru săteni. După serbare a fost bal. Atât la serbare cât și la bal a luat parte și d. Grigore Vericeanu, fost prefect, petrecându-se în mijlocul celei mai desăvârșite însuflețiri obștești până într-un târziu. Prin vot a fost aleasă ca regină a balului d-ra Ecaterina T. Bahnea, iar ca rege d. Augustin Bahnin. Pentru buna reușită atât a serbării cât și a balului și-au dat tot interesul Ghiban, notarul comunei, și alți fruntași ai satului împreună cu toate doamnele și domnișoarele din comună”. (Ziarul Neamul Românesc, anul 1924)
Serbare pe râul Prut, în orășelul Fălciu
„În orășelul Târgul Fălciu, de pe malul Prutului, serbarea botezului apelor s-a făcut cu 0 ceremonie deosebită. După ce s-a terminat slujba din biserică, preotul, îmbrăcat în odăjdii și înconjurat de un foarte mare număr de drept credincioși, a pornit la malul Prutului. Acolo se află postul de grăniceri români și jandarmii rurali, înșirați pe malul apei, precum și numeroși locuitori. La sosirea preotului cu sfânta cruce, și cu cortegiul ce-l înconjura, soldații au dat onorurile. În acest timp numeroși locuitori din Basarabia s-au adunat și ei pe malul Prutului și numărul lor creștea mereu, mai ales când soldații ruși au fost duși de ofițerul lor să asiste la serbarea sfințirii apelor. La orele 11 și jumătate preotul Ion Motin, începând cântarea: „În Iordan botezându-te”, ostașii români au tras o salvă în aer, la care au răspuns ostașii ruși tot cu o salvă, pentru onoruri, pe când populația de pe malul din Basarabia sta îngenunchiată și cu capetele descoperite. În momentul când preotul a aruncat crucea în apă, muzica cânta și mulțimea de creștini de pe ambele maluri ale Prutului a izbucnit în strigăte de: ura!
Pe când preotul boteza pe credincioși, mai mulți ruși au trecut pe malul românesc și au invitat pe preot să treacă în Basarabia, spre a boteza și pe cei de acolo și ca și ei să sărute sfânta cruce. Cu o barcă de la vamă preotul trecu pe malul rusesc, unde fu primit de căpitanul trupelor și de autorități, cari sărutară toți crucea. Soldații prezintă arma și preotul trecu prin fața tuturor, prezintându-le crucea spre a o săruta. În acest timp muzica rusească a intonat imnul regal român, pe când soldații strigau „Trăiască regele!” și „Ura!” iar de pe malul românesc toți strigau: „Trăiască împăratul!” După aceasta preotul fu trecut înapoi și în mijlocul mulțimii se întoarse cu procesiunea în orășelul Târgul Fălciu”. (Ziarul Românul anul 1915)
Boboteaza la Bârlad, în plin război
„În aceiași dimineață de An Nou, tunurile bubuiau groaznic. Slujba bisericească o făcea un preot tânăr, cu fața și vocea aspră. Biserica era plină de credincioși. Toți se rugau ferbinte. Unii aveau lacrămi pe obraz. Se cutremurau ferestrele de bubuitul tunurilor germane și rusești. Era un duel de artilerie ce-ți zguduia toată făptura. La un moment dat, preotul a început a citi o rugăciune în care se spunea cam următoarele: „Scapă-ne Doamne!… Ajută-ne!… Iartă-ne pe noi păcătoșii!… Că am greșit înaintea Ta!… Am călcat poruncile Tale!… Suntem niște ticăloși… Îndură-Te și ne iartă pe noi fiii Tăi cei rătăciți!….. Scapă-ne Doamne și ne izbăvește!” Cam acestea erau cuvintele rugăciunii. Toată lumea era adânc mișcată în timpul acestei rugăciuni. Unele femei suspinau. Niciodată nu voi uita acest An Nou și această rugăciune… De Bobotează, a dat Dumnezeu de a căzut o zăpadă mare care a troienit drumurile, și s-a așezat o iarnă grea, care a ținut până la sfârșitul lui Februarie. A două zi, de Bobotează, întreg cartierul Armatei a 4-a s-a ridicat din Tecuci și s-a strămutat la Bârlad, o parte cu automobilele, iar restul cu trenul. O noapte întreagă am făcut cu trenul de la Tecuci până la Bârlad (1916)”. (Ziarul Viața Basarabiei anul 1935)
Obiceiuri de Bobotează din Bârladul anilor 1930
„Luni, cinci Ianuarie în noaptea ajunului Bobotezii, studenții Creștini Naționaliști Bârlădeni, au dat și ei, un bal. Fără să le chem îmi vin în minte frumoasele tradiții bătrânești ale acestei sfinte zi de Bobotează, care cu atâta ușurință, au fost înlocuite cu dansuri. Bătrânii după ce ascultau rugăciunile privegherii în bisericuța parfumată cu smirnă și tămâie, se-ntorceau la gospodăriile lor, având grijă să însemne în grindă încă un ajun de Bobotează petrecut cu bine. Flăcăii toată noaptea își țesălau și propteau caii cu care a doua zi făceau întrecere. Fetele mari frecau fundul căldărilor cu nisip de pe nouă dealuri până la miezul nopții, căutându-și apoi ursita în apa limpede ce trebuia a doua zi neapărat vărsată în cristelnița preotului.. În aceste simple și naive obiceiuri, s-a păstrat ființa poporului Român în decursul veacurilor”. (Ziarul Opinia anul 1931)
Ceparii din Huși se distrau de la Crăciun, până primăvara, de Sf. Toader. Însă de Bobotează era petrercerea cea mai mare
„Odată întorși acasă însă, grădinarii bulgari din Huși, înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până după Sf. Toader gem crîșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac să răsune, duminica și sărbătorile mai ales, toate mahalalele din Huși. În deosebi, horele de la Crăciun, Sf. Vasile și Bobotează, ca și nunțile din cîșlegi, au fastul lor aparte, atrăgând prin originalitatea costumelor și a obiceiurilor pe curioșii târgului”. (Revista Sociologie Românească anul 1939)
