Blestemul preotului Corogeanu: „toți cei care l-au judecat și condamnat au murit!”

ARC PESTE TIMP… S-au împlinit 18 ani de la tragedia care a făcut din Mănăstirea Tanacu, altminteri un lăcaș singuratic și pierdut printre dealurile din jurul Vasluiului, ortocentrul unei controverse care a uluit o lume întreagă! Deși acum are o cu totul altă față, altă îngrijire și alți slujitori, umbrele acelor evenimente încă se răsfrâg parcă peste locul în care un preot atipic și misterios, Daniel Petru Corogeanu, făcea exorcizări, crezând că are puterea de a scăpa suferinzii de duhuri rele. Recent, pe 12 iulie, a fost hramul lăcașului de la Tanacu, iar credincioșii au venit la Sfânta Liturghie săvârșită chiar de Ierarhul locului, PS Ignatie al Hușilor. Nu mulți, ci atâția câți au simțit să fie acolo, de ziua hramului Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos. În rândul celor veniți să se roage și să se închine au fost și unii care spun că încă îl mai caută pe preotul Corogeanu, retras din ochii lumii undeva, în satul Portari, nu departe de mănăstirea Tanacu. Enoriașii cred și acum în nevinovăția preotului Corogeanu și spun că toți cei care l-au judecat și condamnat, și-au găsit între timp, sfârșitul! Deși caterisit și purtând o anatemă pecetluită nu doar de o decizie a Bisericii Ortodoxe Române, ci și de o condamnare pentru moartea măicuței exorcizate, Irina Cornici, fostul călugăr Corogeanu încă reprezintă pentru unii din Tanacu „un preot cu har”. Recunosc faptul că îl caută în ascunzătoarea secretă unde și-a zidit o lume a lui, se spovedesc la el și îi cer să se roage pentru ei. „Nu primește pe oricine. Trebuie să fii introdusă de cineva apropiat lui. Am fost la dânsul chiar după Bobotează”, spune o femeie, care susține că a muncit la mănăstirea Tanacu, încă de pe vremea când Daniel Corogeanu adunase materiale de construcții, ca să ridice acolo chilii și un lăcaș.

În ultimii ani, Episcopia Hușilor a reușit să dea o frumusețe aparte Mănăstirii de la Tanacu, sporită prin cadrul natural deosebit, prin râvna slujitorilor săi de acum, dar și prin atmosfera de liniște și rugăciune profundă. Mulți cred că numai numele comunei pe raza căreia se află mai aduce aminte de episodul în care o tânără măicuță a murit în urma unui ritual barbar, de așa-zisă izgonire a duhurilor rele. Unii localnici însă dezvăluie faptul că Daniel Corogeanu, controversatul preot, condamnat pentru moartea acelei tinere, a rămas și el undeva în umbra zidurilor acestui lăcaș, fiind ascuns destul de apoape, în satul Portari. Nu mai vrea însă să se arate oamenilor aproape deloc, dar fără ca cineva să știe dacă e un semn al căinței pentru faptele de atunci sau, din contră, o resemnare în fața oamenilor care nu i-au înțeles nici ritualul, nici argumentele aduse în apărarea sa. Câteva femei venite miercurea trecută la hramul Mănăstirii Tanacu au povestit că îl mai vizitează pe Corogeanu și că acesta, circumspect cu orice persoană care ar vrea să îi calce pragul, nu primește decât pe cei veniți cu recomandări clare din partea apropiaților săi. Femeile susțin că în continuare cred în harul fostului preot și merg la el pentru a-și spune necazurile și a-i cere să se roage pentru izbăvirea lor.

Una dintre femeile din Tanacu care l-au căutat pe Corogeanu a spus mesajul transmis de fostul preot: „Toți care m-au anchetat și m-au condamnat pe mine sunt morți”

Aceasta a povestit cu amănunte când și de ce a mers să îl caute pe fostul preot de la Tanacu. „După Bobotează am fost la părintele Corogeanu. M-a introdus cineva de la Văleni, care a fost prietenă bună. Eu am muncit aici și zicea mereu părintele că „eu, dacă o să plec, poate o să mă mai cauți”. Și l-am căutat și l-am găsit. A fost mai greu, că el o fost plecat în altă parte și apoi a venit la Portari. M-a primit cu brațele deschise! M-o cunoscut! Mi-a zis „tu ești de la Benești, ai muncit la mănăstire”. Zic, da, părinte. Și, zice, să mai poftești, dar să te introducă cineva, că nu primesc pe oricine. Acolo era o cămăruță așa, se închina acolo. Are icoane. Nici nu mai cunoșteam că mai este preot. Mi s-a părut schimbat. Mi-o zis că o fost la mănăstire, spre Suceava încolo, dar a venit încoace. L-au mai căutat ziariștii și el mi-o zis că el nu mai vrea să se dea în public. Lumea îl mai caută, dar nu primește el, asta e problema. Eu am muncit aici de când am aflat că face mănăstire în Tanacu, era numai proiectată. El era sus, într-un copac, că noaptea dormea acolo. Și acum este copacul acela. Când auzea fiarele pădurii se suia în copac, cu icoana Maicii Domnului. Mănăstirea cea mică era de vălătuci și am făcut vălătuci cu oamenii, am făcut mâncare, cum era timpul acela”, spune femeia. Întrebată dacă a mai povestit ceva despre procesul prin care a fost condamnat, aceasta a spus că fostul preot Corogeanu a accentuat că „toți cei care l-au anchetat și condamnat au murit”. „Da, mi-o zis că sunt morți toți! Și preoții care au fost contra lui sunt morți și ei. Unul Sofianu, Pleșca de la Benești și încă unul. El a zis că s-a rugat pentru sănătatea lor și ce a vrut bunul Dumnezeu. El a pătimit o grămadă. Dormea ca într-un fel de coteț, cu picioarele afară și doar capul înăuntru, că nu avea unde să doarmă, până a făcut chiliile aici. Dar așa a fost să fie”, spune femeia.

„Ne-a zis că ăștia, avocați, procurori, cei care l-au judecat, toți au murit, prin rugăciunile lui”

O altă enoriașă din zonă spune, privind una din încăperile lăcașului, despre care spune că a muncit la ridicarea ei, împreună cu fostul preot Corogeanu, că și acum e convinsă de „nevinovăția” acestuia. „Am muncit mult aici, împreună cu preotul Corogeanu. Când a venit, săracul, n-aveam unde dormi, dormea într-un cireș. A pus două-trei scânduri în cireșul ăla și aici avea materiale multe, multe, să facă biserica. Și veneau de la Văleni cu căruțele și furau. Și el se temea, săracu… Și cobora jos, iar se urca înapoi. Și cei care furau, ziceau „uite-l, uite-l”. Lasă-l că vine el la noi, îi arătăm noi lui. Iar el iar se urca în copac. Și bisericuța asta așa a construit-o cu mânuțele lui și cu ajutorul nostru. Au venit apoi doi preoți amărâți, nu aveau ce mânca, doi frați… Era necăjită total mănăstirea asta, că oamenii veneau la Corogeanu, de-acum dacă pe el îl închisese sau ce-au făcut, nu mai venea nimeni. Iar cei doi preoți pe care îi adusese aici erau foarte necăjiți”, spune femeia, care insistă că Daniel Corogeanu ar fi și acum iubit de credincioși. „Și acum regretăm după el. 18 ani au trecut, da, dar și acum regretăm după el, ce preot era! Dacă făceam un pomelnic, nu împlineam 40 de zile și cunoșteam. Când se ruga, curgeau trei rânduri de sudori de pe fața lui. Toată puterea ieșea din el, în rugăciuni. Noi plecam parcă eram niște îngeri de aici, din urma lui. Foarte mult îl iubeau oamenii și îl iubim și acum, că e la Portari acum. Are o căsuță acolo, are patru maici. Nu sunt tot acelea de aici. Două sunt venite cu el, când o fost plecat la Piatra Neamț. Lucrează grădina, ca să aibă ce mânca și se roagă toți, acolo. El se roagă, dar ne trimite aici la deal, la slujbă la mănăstire. Că el e caterisit, nu mai are voie. Nu mai are sfânta cruce, nu mai are Sfânta Evanghelie și dacă nu ne ducem cu un necaz, ceva la dânsul, îi spunem, se roagă, dar ne trimtie la deal, la părintele Calistrat. Dar nu ne refuză, ne primește, ne așează și la masă. Dar el e urmărit și acum, că el se ferește de oricine, nu știu, nu e în regulă. Ne-a zis că ăstia, avocați, procurori, cei care l-au judecat, toți au murit, prin rugăciunile lui. Toți trei pe care i-a avut, toți au murit, judecătorii. Nu mai sunt. Au murit. El a spus de atunci „nu acum, dar peste câțiva ani o să auziți”. Și-am auzit că au murit. El a stat zi și noapte în rugăciune acolo”, este convinsă femeia din Tanacu.