Milutã Moga
Sfârsit de decembrie cu putinã zãpadã, dar ger pãtrunzãtor ce-ti intrã-n oase, mai ales dacã ele sunt bãtrâne si bolnave. Ici, colo, oameni grãbiti, dar mai ales gârboviti de greutãtile vremurilor îsi fac ultimele cumpãrãturi pentru sãrbãtoarea dintre ani Sfântul Vasile, sau moftul epocii moderne – Revelionul. Vremea noroasã si mai ales cetoasã imprimã o notã de pesimism apãsãtor, fãcându-i chiar si pe copiii care se pregãtesc de urat sã fie posaci, indispusi, nervosi chiar! Unde sunt vremurile de altãdatã? Unde a dispãrut voiosia molipsitoare a românului? Ce resorturi draconice au comprimat optimismul robust, clãdit cu atâta migalã în anii ce s-au perindat pe aceste locuri? Este dificil de dat un rãspuns în conditiile în care, adeseori, nici faptele petrecute în preajma noastrã nu sunt elucidate! Asta, fie din indiferenta ce ne copleseste cu carapacea sa opacã, fie pur si simplu din prostituarea mentalã ce ne cuprinde pe toti, simpli muritori sau cu pretentii de ceva elitã. În fapt, peste noi, românii, s-au pogorât blestemele ce le plãtim pentru idolenta manifestatã în timp, când, precum femeia usoarã, am schimbat paturile fãrã nici o urmã de pudoare! Da! Ne-a fost indiferent cine ne conduce! Ne-a fost indiferent cine ne calcã hotarul, cine se culcã cu femeile noastre, cine ne schilodeste limba, obiceiurile, portul… Putinii potrivnici, fie i-au ignorat, fie i-au hulit si, de ce nu, i-au determinat sã-si ia lumea-n cap, plecând peste mãri si tãri, dacã între timp nu si-au pus capãt, sau li s-au pus capãt zilelor. A dracului bazaconie! De fiecare datã ne-am dat cu parsivul, cu pezevenchiul, ce ne-a mintit de la obraz, ne-a dat cu tifla-n nas, cã el face si drege, si cã de mâine, musai ne va fi mai bine! Asadar, dragii mei, noi, ca-n basmele vremurilor am vãzut alb în loc de negru, dulce în loc de amar, si pe fariseu în chip de înger! Ei bine, toate acestea încep sã se deconteze si…încet, încet, se coboarã peste plaiurile noastre mioritice, plata, umplându-ne de râia timpului si de duhoarea zoilor ce-au curs cãtre noi si mai ales peste noi! Scriu aceste rânduri, la cumpãna dintre ani, îmboldit de un vechi prieten care mã sâcâie cu insistentã sã povestec pentru generatiile actuale, dar mai ales pentru posteritate, fapte ce s-au petrecut la controversatul sfârsit de secol XX si începutul mileniului III. Despre acestea, tot mai multi profeti de ocazie spun cã va fi pogorârea raiului pe pãmânt sau, dupã caz, pieirea lumii.
