Gugestiul este al doilea sat ca mãrime, din comuna Botesti, dar primul când vine vorba de bisericã. Sãtenii din Gugesti se mândresc cu biserica lor o ctitorie a boierului Nicolae Dimachi. Elementul care face aceastã bisericã de nepretuit îl contituie altarul, cel mai frumos si cel mai bine conservat dintre toate bisericile de patrimoniu din judetul Vaslui. Asa cum se obisnuia în acea vreme, printre icoanele originale din bisericã, poate fi recunoscut chipul sotiei lui Dimachi, Pulcheria. Datã fiind aceastã adevãratã comoarã a satului, anul viitor este pregãtitã sã aparã o carte cu istoricul acestei biserici, realizatã de mai multi profesori, fii ai acestui sat.
Excelent conservatã, chiar si icoanele sau catapeteasma aratã de parcã ar fi pictate de curând, cu toatã vechimea de 200 de ani, biserica impresioneazã prin înãltimea ei si prin faptul cã este zugrãvitã în alb, la intrare având impresia de spatiu, de deschidere spre cele sfinte. Prãznicarul si clopotnita din fata intrãrii în bisericã completeazã aceastã impresie, locasul fiind destinat parcã unei comunitãti mai numeroase, nu doar, asa cum avea destinatia originalã, boierului si curtii sale. A fost ridicatã în anul 1819, de cãtre Nicolae Dimachi, mare vornic si sotia sa, Pulcheria Miclescu, ca paraclis al resedintei fondate în secolul al XVIII-lea, la cîtiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690), reclãditã în secolul al XVIII-lea. Satul Gugesti este construit pe mosia boierilor Dimachi, boieri de origine greacã, cu rãdãcini cunoscute de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, unul dintre înaintasi fiind capuchihaie (ambasador) la Instanbul, un altul fiind chiar dragoman (amiral) al flotei turcesti din acea vreme. Trebuie spus cã ctitorul, Nicolae Dimache, cãminar în Divan pe vremea domnitorului Al. Moruzzi si ispravnic (conducãtor) al Sucevei, este cunoscut si ca poet si ca autorul primei comedii originale românesti, piesa în versuri, „Sfatul familiei”. Urmasi ai familiei locuiesc si astãzi în vechiul conac, care le-a fost retrocedat în 1992. Asezãmântul, construit din cãrãmidã, a servit ca bisericã de curte pentru conacul aflat în spate, si a suferit unele transformãri, prin disparitia unor turnuri afectate de cutremure, iar, în 1905, învelitoarea din sindrilã a fost înlocuit cu tablã si i s-a adãugat al doilea pridvor. Interiorul bisericii este larg, extraordinar de bine pãstrat, inclusiv icoanele originale au rezistat trecerii timpului. Ca si constructie, bisericã are planul treflat, cu forme generoase, cu absida altarului semicircularã, abside laterale înglobate în rezalituri rectangulare, pronaos absidat, diaconicon si proscomdiar, turn scund (nivelurile superioare fiind suprimate de-a lungul timpului) pe pridvor, intrare vest. Este construitã din cãrãmidã pe fundatii de piatrã, acoperis în patru ape, coama scurtã. La interior, boltile se sprijinã pe arcuri dublou si pilastri, prezentând o boltã cu penetratii pe pronaos, semicilindricã în axul bisericii pe naos, semicalote pe altar si absidele laterale. Fatadele sobre, de facturã neoclasicã, sunt decorate cu panouri rectangulare adâncite în zidãrie; intrare, ferestre si ferestre oarbe cu deschideri în arc în plin cintru, cornisã cu profiluri simple în retragere. La intrarea în pronaos, te întâmpinã pisania scrisã pe piatrã cu litere chirilice si usa de stejar, ferecatã cu metal, ornamentatã cu motive geometrice si florale. Se pãstreazã catapeteasma pictatã de Vasile Mihail în 1821, ulei pe lemn, scoalã greacã, amvonul si scaunul arhieresc, lemn sculptat, pictat în aceeasi perioadã. În pridvor, o piatrã funerarã fãrã inscriptie, a ctitorilor, care însã nu au mai fost îngropati aici. O parte din fondul de carte religioasã si catapeteasma de la biserica veche (fragment), tempera pe lemn, secolul al XVIII-lea, se aflã la Muzeul eparhial din Husi. Ca o curiozitate, pe una dintre icoanele originale apare pictatã, alãturi de Sf. Petru, si Pulcheria Miclescu, ca si ctitor al bisericii. Preotul paroh Trofin Dragos Ionel, venit de doar un an în parohie, face eforturi pentru atragerea de fonduri guvernamentale sau europene pentru ca, la împlinirea a 200 ani de la sfintire, în 2021, biserica sã fie complet restauratã: „Din pãcate, din 1250 de locuitori câti are satul Gugesti, doar circa 70, si aceia bãtrâni, frecventeazã biserica. Asta în ciuda faptului cã, atât eu, cât si dascãlul încercãm sã ne implicãm activ în viata satului. De exemplu, de Ziua mondialã a educatiei, pe 5 octombrie, am împãrtit gratuit la scoalã cãrti si iconite. Încercãm sã strângem bani de la enoriasi si, cu ajutorul autoritãtilor locale, sperãm sã întocmim si sã depunem proiectul în vederea primirii de finantare si reabilitare a bisericii”.
