ORIGINI… Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, din comuna Puiesti, este ctitoritã de obstea cãlugãrilor de la Mãnãstirea Neamt, cel mai probabil în secolul al XVI-lea, în codrii din partea de sud-vest a satului Strâmbã (atestat documentar încã din secolul al XV-lea, azi Cetãtuia). Turnul-clopotnitã adãugat pe pridvor în 1751, a fost eliminat în secolul al XIX-lea, biserica cãpãtându-si înfãtisarea de odinioarã. Este una dintre cele mai vechi biserici din eparhia Husilor, care îsi pãstreazã structura si aspectul initial, bisericã „fortificatã”, datoritã deschiderilor foarte mici, acoperite cu obloane. Lãcasul mai detine o valoroasã operã de artã plasticã: iconostasul, datat la 1670, bogat ornamentat în stuc cu chenare si colonete în frânghie, motive vegetale si florale, cu fonduri si aureole în relief, încadreazã icoanele pictate de un autor necunoscut, în tehnicã tempera pe lemn.
Situatã în capãtul satului Cetãtuia (Strâmba, cum era cunoscut pânã în anii ’50), biserica de lemn este situatã chiar la marginea unei ravene apãrutã în zona pârâului din vecinãtate, dar si din cauza unui drum sãpat chiar pe sub mal. Din aceastã cauzã, având în vedere cã distanta de la bisericã pânã la ravenã este de doar 10-12 metri, pericolul disparitiei este acut. Poate din aceastã cauzã s-a dorit strãmutarea lãcasului la Bârlad, dar oamenii din sat nu au fost de acord, aceasta fiind singurul asezãmânt bisericesc din localitate. De altfel, Episcopia Husilor a considerat cã nu sunt conditii de sigurantã si a propus închiderea bisericii, dar deocamdatã încã se tin slujbe la fiecare trei sãptãmâni, preotul având în grijã alte trei biserici. Este una dintre putinele asezãminte care încã mai sunt acoperite cu sindrilã, actualul acoperis fiind reabilitat acum 15 ani, cu sindrilã adusã de la mãnãstirea Neamt. Sub bisericã este cunoscutã existenta unor beciuri care serveau ca refugiu cãlugãrilor, în perioada în care mai exista schitul si care, prin tuneluri, puteau scãpa în codrii din împrejurimi, având guri de iesire la 100-200 metri depãrtare. Dincolo de ravena din vecinãtate, se mai pot vedea pietre de temelie de la chiliile cãlugãrilor.
Cãlugãrii de la Mãnãstirea Neamt, ctitorii bisericii
Se pare cã biserica a fost ctitoritã de cãtre obstea cãlugãrilor de la Mãnãstirea Neamt, probabil în secolul al XVI-lea, în codrii din partea de sud-vest a satului Strâmba (atestat documentar încã din secolul al XV-lea, azi Cetãtuia). Turnul-clopotnitã adãugat pe pridvor în 1751, a fost eliminat în secolul al XIX-lea, biserica cãpãtându-si înfãtisarea initialã. Este una dintre cele mai vechi biserici din eparhia Husilor care îsi pãstreazã structura si aspectul initial, bisericã „fortificatã”, datoritã deschiderilor foarte mici, acoperite cu obloane. Prezintã o variantã arhaicã de plan, în formã de dreptunghi cu absidã altarului decrosatã, poligonalã cu cinci laturi, cu naos mai larg decât pronaosul. Pridvor initial deschis, intrare vest. Este construitã din bârne de stejar, încheiate „în cheotoare dreapta”, pe temelie de piatrã, tãlpoaie de lemn, acoperis în patru ape, streasinã lungã, pãstrând învelitoarea din sindrilã. Naosul este acoperit cu boltã semicilindricã pe console cu profil în retragere, iar pronaosul cu boltã semicilindricã transversalã. Fatadele sunt decorate cu o frizã de ocnite sub cornisã si dinti de ferãstrãu deasupra soclului.
Constructia bisericii nu permitea intrarea cãlare în interior a invadatorilor turci sau tãtari
Ancadramentele usilor de la pridvor si pronaos sunt decorate cu motive solare, brâu în torsadã, solzi si bumbi, iar ancadramentele ferestrelor cu motive vegetale si stelate. Pãstreazã obloanele de lemn la ferestre, un vechi sistem de iluminare a altarului, cu ferestruici în formã de stea, în patru colturi, usa masivã de stejar, cu feronerie si sistem de închidere cu „zavor si manea”. Lãcasul mai detine o valoroasã operã de artã plasticã: iconostasul, datat 1670, bogat ornamentat în stuc cu chenare si colonete în frânghie, motive vegetale si florale, cu fonduri si aureole în relief, ce încadreazã icoanele pictate de un autor necunoscut, în tehnica tempera pe lemn. Catapeteasma este deosebit de valoroasã, atât datoritã vechimii, cât si datoritã calitãtii picturii, iar epitaful cu adormirea Mântuitorului este cel original. Toatã biserica este construitã în stilul marelui domnitor Stefan cel Mare, în vederea apãrãrii în fata invadatorilor, cu ferestre mici, intrare scundã, pentru cã turcii sau tãtarii sã nu poatã intra cãlãre în bisericã.
