ALTE VREMURI O huseancã în vârstã de 72 de ani se plânge cã este purtatã prin judecatã acum, la bãtrânete, de cãtre rudele care refuzã sã tinã seama de cuvântul pãrintesc! Cu ani de zile în urmã, tatãl ei si al surorii Stefana le-a împãrtit cum a crezut de cuviintã pãmântul. Le-a juruit fiecãreia partea, fãrã însã a face acte. “Nu aveau bani pãrintii nostri ca sã facã acte. Asa erau vremurile atunci. Dacã pãrintele hotãra ceva, atunci acea hotãrâre era sfântã si trebuia respectatã pentru totdeauna”, sustine Elena Butucea.
Peste câteva zile, chiar în preajma Crãciunului, spune huseanca, va afla hotãrârea instantei de la Husi, acolo unde au reclamat-o fiii surorii sale. Presimte însã cã nu va câstiga, chiar dacã a spus cum au stat lucrurile si a avut martori. 3,46 de hectare de teren au acum de împãrtit si zadarnic a sustinut cã, dacã ea a stãpânit mai mult teren, a fost doar pentru cã pãrintii au juruit asa, cãci nu crede în izbândã. “Asa era pe acel timp. Tata, Moise Neculai, hotãra ce si cui îi revine. Tata i-a dat surorii mele zestre bunã când s-a cãsãtorit, apoi i-a mai dat o parte din teren. Eu am rãmas sã le am grija, am rãmas sprijinul lor la bãtrânete, si de aceea mi-a dat mai mult. Tata a murit în 1991, iar mama în 2000. Cât mai trãia mama, sora mea a mai venit sã cearã pãmânt, dar mama i-a spus cã nu se poate trece peste ceea ce a hotãrât, mai demult, tata. Dupã moartea mamei însã, copiii ei m-au dat în judecatã. Eu nu stiu de ce ne mai pun sã jurãm pe Biblie, dacã nu se ia în consideratie adevãrul. Cuvântul pãrintesc este sfânt! Si eu am respectat ceea ce a spus tata. Si ani la rând am plãtit taxe si impozite pe tot terenul”, spune, supãratã, Elena Butucea.
“Sã astepte hotãrârea instantei”
“Sunt destule asemenea cazuri, când mostenirile se împart de cãtre pãrinti copiilor lor, fãrã însã a fi fãcute acte. Din pãcate, în lipsa dovezilor concrete, mostenitorii nu reusesc sã îsi dovedeascã aceastã calitate în fata instantei de judecatã. Dacã, în cazul de fatã, existã reclamanti care considerã cã au un drept succesoral, atunci cererea lor de a primi ceea ce cred cã li se cuvine este îndreptãtitã. Moral, cel care a primit de la pãrinti un anumit bun poate arãta acest aspect instantei, poate lupta pentru ceva ce crede cã i se cuvine, dar, subliniem, în lipsa unor înscrisuri care sã certifice modul în care pãrintii au împãrtit bunurile, toti mostenitorii sunt îndreptãtiti sã îsi cearã drepturile. Oricum, nu e folositoare o anticipare a unei hotãrâri judecãtoresti, întrucât instanta, cu obiectivitate, va dispune, tinând cont de aspecte pe care pãrtile dintr-un dosar nu le pot sub nicio formã analiza”, au spus avocatii.
