TRADITIE Botezul Domnului, Boboteaza, cum este cunoscutã în popor, una dintre marile sãrbãtori ale crestinãtãtii, duce, din pãcate, la adevãrate lupte între credinciosi, lupte duse pentru procurarea de „agheazmã mare”. Din pãcate, lupta pentru apa sfintitã a devenit la Vaslui, „sport de masã”. La bisericile din alte orase din tarã, credinciosii au gãsit deja pregãtite sticle de 0,5 l de agheazmã, astfel încât nu s-au mai înghesuit, îmbrâncit, ori înjurat, asa cum a fost cazul în cele mai multe din bisericile din judet.
Conform traditiei, în fiecare iarnã, pe 6 ianuarie, crestin-ortodocsii sãrbãtoresc botezul Domnului Iisus Hristos în apa Iordanului. Preotii sãvârsesc slujba de Boboteazã, de sfintire a apei, care capãtã virtuti tãmãduitoare. O parte din aceastã apã sfiintitã, asa-numita „agheazmã mare”, este folositã de preoti pentru ritualurile bisericesti, dar cea mai mare parte este împãrtitã credinciosilor, pentru a le fi de folos tot anul. Rânduiala bisericeascã spune cã agheasma mare trebuie sã fie bãutã timp de opt zile de la sfintire, în fiecare dimineatã, pe nemâncate. E mare pãcat sã bei din agheasmã dupã ce ai mâncat, sã o versi sau sã o arunci, ea fiind sfintitã prin harul Sfântului Duh si prin rugãciunea preotilor. Dacã-ti mai rãmâne agheasmã, o poti pãstra lângã icoane. Tot din ea ai voie sã bei dupã spovedanie, la sãrbãtorile mari si în zilele de post. Duhovnicii spun cã agheasma mare te întãreste în credintã si te împiedicã sã pãcãtuiesti. Preotii o pãstreazã în bisericã în agheasmatar si o folosesc apoi la slujbele de binecuvântare si de sfintire a oamenilor si a lucrurilor. Conform dogmelor, agheazma trebuie pãstratã de cãtre credinciosi în apropierea icoanelor sau a candelelor, pentru a-si pãstra puterea de vindecare. Ultima mare sãrbãtoare de iarnã, Boboteaza, a devenit, din pãcate, doar un prilej pentru vasluieni de „a face rost” de apã sfintitã, agheazmã care sã le mai spele din pãcatele fãcute si nemãrturisite de-a lungul anului.
Lupte pentru o sticlã de apã sfintitã!
Din pãcate, cel putin în orase, credinciosii sunt mai putin interesati de slujba tinutã de preoti de Boboteazã, si mai mult de agheazmã, unii fãcându-si adevãrate provizii de apã sfintitã, pentru a avea tot anul. La toate bisericile din municipiul Vaslui, de exemplu, pânã la ora 11, dacã erau douã sute de credinciosi care au venit la slujba de Boboteazã, în schimb, dupã aceastã orã, brusc, numãrul celor veniti la bisericã s-a înzecit, toti acestia având un singur scop: de a obtine cât mai multã agheazmã mare. Dacã mare parte a credinciosilor au luat o sticlã, carafã sau alt recipient din aceastã bãuturã sfintitã, au fost si persoane care s-au îmbulzit sã-si facã provizii pentru tot anul, plecând chiar si cu peste zece litri de agheazmã, probabil si pentru prieteni, rude sau vecini care fie nu se pot deplasa, fie sunt prea comozi pentru a se deplasa la bisericã. Asa cum stã bine vasluienilor, odatã ce s-a dat „startul” la procurarea pretioasei ape sfintite, a început si bãtãlia pentru agheazmã, suduielile, îmbrâncelile si îmbulzeala marcând, în mod nefericit, aceastã zi sfântã. De altfel, Vasile Pârcãlabu, la sfârsitul slujbei de Boboteazã, a fãcut o observatie, cum cã, sâmbãtã seara, la slujba de sfintire a apei, dacã erau prezenti 20 de credinciosi, în timp ce duminicã dimineatã, pe 6 ianuarie, în curtea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” erau de o mie de ori mai multi vasluieni, si a fãcut un apel la credinciosii prezenti sã se manifeste în mod civilizat la procurarea agheazmei, apel dat repede uitãrii. Culmea este cã, dupã îmbulzeala de la sfârsitul slujbei, dupã mai putin de douã ore, nu mai era în curtea bisericii nici picior de credincios, cu toate cã în bazinele special pregãtite cu aceastã ocazie mai era destulã apã sfintitã! Acesta este obiceiul la români: agheazma parcã nu este destul de bunã dacã nu este obtinutã cu îmbrânceli, coate, haine rupte, ceartã si obosealã!
