CONTROVERSE UITATE…Bãtãlia de la Podul Înalt, din 1475, rãmâne un moment de referintã în istoria Moldovei. Înfrângerea zdrobitoare suferitã de armata otomanã a fost rezultatul unei strategii adoptate de Stefan cel Mare, care a reusit sã înfrunte o armatã mult superioarã prin tactici de pârjolire a pãmântului si hãrtuire. Aceastã victorie nu doar cã a stopat avansul otoman în regiune, dar a avut si un impact semnificativ asupra echilibrului puterii în Europa de Est. Mâine se împlinesc 550 de ani de la marea bãtãlie si jumãtate de secol de la construirea impresionantei statui pe dealul de la Bãcãoani, de unde Stefan cel Mare se uitã si acum la Podul Înalt, locul unde micuta armatã a voievodului a mãcelãrit oastea de 100.000 de ieniceri si spahii a lui Suleiman Pasa. Controversele istorice privind locatia exactã a luptei sunt cunoscute, însã vom prezenta acum aceste informatii din perspectivele unei interesante conferinte organizatã în anul 1898, unde istorici si localnici au discutat despre locul în care Stefan cel Mare a înfruntat invadatorii. Veti vedea cã nu numai de Cãntãlãresti se vorbea cã acolo ar fi fost Podul Înalt, imediat dupã pãdurea de la Bãlteni, ci si mai sus, pe râul Rebricea, la Grajduri, într-o localitate numitã Ruptura. Dar sunt doar niste ipoteze. La unison, acum istoricii vorbesc de Podul Înalt, ca fiind în comuna Muntenii de Jos, în locul unde râul Racova se varsã în Bârlad.
La mijlocul secolului al XV-lea, Imperiul Otoman se afla în plinã expansiune. Dupã cucerirea Constantinopolului în 1453, otomanii si-au continuat ofensiva în Balcani, amenintînd serios statele crestine din Europa de Est. Moldova, situatã strategic între Carpati si Marea Neagrã, reprezenta un obstacol pentru dominatia otomanã în regiune. Stefan cel Mare, domnitorul Moldovei, era constient de pozitia vulnerabilã a principatului sãu în fata fortelor otomane. Astfel, a depus eforturi pentru a-si consolida armata, a fortifica granitele si a obtine sprijin din partea altor state crestine. Cu toate acestea, aliantele sale cu Polonia si Ungaria erau fragile, iar otomanii aveau o fortã militarã imensã. Refuzul constant al domnitorului moldovean de a plãti tribut si de a ceda cetãtile de la gurile Dunãrii au dus la o expeditie de pedepsire organizatã de sultanul Mehmed al II-lea. Comanda acestei campanii i-a fost oferitã lui Suleiman Pasa, care a adunat o armatã impresionantã, estimatã la peste 100.000 de soldati. Stefan, întelept si experimentat, stia cã o confruntare directã cu o armatã de o asemenea mãrime ar fi dus la o înfrângere zdrobitoare pentru el. De aceea, a adoptat o strategie de hãrtuire si epuizare a inamicului prin tactica pârjolirii pãmântului (arderea satelor, otrãvirea fântânilor si hãrtuirea constantã a inamicului). Tactica sa s-a bazat pe distrugerea resurselor din calea otomanilor, atacuri rapide si retrageri strategice. Aceasta a redus semnificativ moralul si capacitatea de luptã a armatei otomane înainte de confruntarea finalã.
Desfãsurarea Bãtãliei si controversele legate de locul unde este de fapt Podul Înalt
Bãtãlia decisivã s-a desfãsurat în apropierea orasului Vaslui (la vãrsarea râului Racova, în apropiere de Bãcãoani), într-o zonã mlãstinoasã din preajma vãii Bârladului, cunoscutã drept Podul Înalt. De-a lungul timpului s-a dezvoltat o controversã în rândul istoricilor cu privire la locul bãtãliei, existând douã tabere, cei care sustin cã bãtãlia a avut loc în apropiere de Bãcãoani si cei care sustin cã bãtãlia s-ar fi purtat de fapt pe teritoriul actualei comune Stefan cel Mare, aflate la nord de orasul Vaslui. Totusi, istoria consemneazã faptul cã luptele s-au purtat la sud de Vaslui, pe teritoriul actual al comunei Munteni de Jos, fiind varianta acceptatã oficial. Stefan cel Mare a ales acest loc deoarece terenul restrâns si dificil era nefavorabil pentru oastea otomanã, mult mai numeroasã. Planul lui Stefan era ingenios. El a amplasat arcasi si tunuri în pozitii avantajoase, folosind relieful pentru a crea ambuscade. Armata moldoveanã, estimatã la aproximativ 40.000 de soldati, era compusã din diferite categorii de luptãtori: cavaleri, pedestrasi si arcasi. Bãtãlia a început în zorii zilei de 10 ianuarie, într-o atmosferã de ceatã densã care a redus vizibilitatea. Aceastã conditie meteorologicã a fost un avantaj pentru moldoveni, care cunosteau terenul. Stefan a orchestrat un atac fulgerãtor asupra avanposturilor otomane, urmat de o retragere aparent dezordonatã. Aceastã manevrã a atras armata otomanã într-o capcanã bine pregãtitã. Pe mãsurã ce otomanii avansau, au fost surprinsi de o ploaie de sãgeti si ghiulele de tun. Luptãtorii moldoveni au atacat din toate directiile, folosind terenul pentru a-i înconjura pe spahiii lui Suleiman Pasa. Haosul creat de atacurile coordonate si lipsa de spatiu pentru manevre au dus la prãbusirea liniilor otomane. Dupã ore întregi de luptã, armata otomanã a fost zdrobitã, iar Suleiman Pasa a fost fortat sã se retragã.
Rezultatele Bãtãliei
Bãtãlia de la Podul Înalt a fost una dintre cele mai mari si concrete victorii obtinutã de Stefan cel Mare. Pierderile otomane au fost uriase, estimându-se cã peste 40.000 de soldati au fost ucisi sau capturati. De partea moldoveanã, pierderile au fost relativ mici. Aceastã victorie, a lui Stefan cel Mare, a rãsunat în întreaga Europã. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „atletul lui Hristos” si a trimis scrisori de felicitare cãtre curtile regale europene, cerând sprijin pentru Moldova în lupta împotriva otomanilor. Cu toate acestea, ajutorul concret a fost limitat, iar Stefan a continuat sã lupte singur împotriva amenintãrii otomane. Victoria de la Podul Înalt a avut consecinte importante nu doar pentru Moldova, ci si pentru întreaga Europã. Aceastã bãtãlie a demonstrat cã expansiunea otomanã putea fi opritã în ciuda superioritãtii lor militare. De asemenea, a oferit un respiro statelor crestine din Europa de Est, care au folosit aceastã perioadã pentru a-si consolida propriile apãrãri. În ciuda victoriei, presiunea otomanã asupra Moldovei a rãmas constantã. Stefan cel Mare a fost nevoit sã ducã alte campanii si sã adopte o strategie de rezistentã pe termen lung. Cu toate acestea, succesul de la Podul Înalt rãmâne un simbol al luptei împotriva amenintãtorului Imperiu Otoman. În anul 1975, cu prilejul aniversãrii a 500 de ani de la marea bãtãlie de la Podul Înalt, a fost dezvelitã impunãtoarea statuie a lui Stefan cel Mare de la Bãcãoani. În vara anului 2024 a fost inaugurat Ansamblul Monumental „Podul Înalt” Bãcãoani, care a adus o schimbare majorã monumentului dedicat victoriei din anul 1475.
Conferinta de la Vaslui din anul 1898 si controversele despre locul exact al bãtãliei de la Podul Înalt
CONTROVERSE…În cadrul articolului de astãzi, dorim sã aducem în fata cititorilor informatii inedite, posibil nepublicate. Vom privi la discutiile purtate în cadrul unei conferinte organizate la Vaslui în anul 1898 cu tema „Stefan cel Mare si Podul Înalt”, în care principala temã este legatã de locul bãtãliei. Într-un articol din ziarul Opinia din anul 1898, este sintetizatã aceastã conferintã din care publicãm mai jos fragmente importante. Iatã cum începe articolul „Subiectul de tratat fiind «Stefan cel Mare»:„ ia cuvântul I. Bãlãutã, care aratã într-un mod cât se poate de desvoltat nasterea, copilãria si viata marelui Stefan înainte de domnie. În urmã aratã uzurparea tronului de Petru Aron si fuga sa la Vlad Tepes. Se nareazã asemenea resboaiele, ce le-a avut Stefan cel Mare în decursul lungei sale domnii, de 47 ani. Ajungându-se cu povestirea pânã la lupta cu Turcii de la podul înnalt, 1475, ce s-a petrecut în judetul Vaslui, dl. revizor scolar Matasaru propune ca aceastã chestiune sã se trateze cât se poate mai pe larg, pentru a se putea preciza cu hotãrâre locul unde a avut loc lupta dintre Stefan si Turci. Totodatã d-sa dã cuvântul d-lui Ciureanu, unul din învãtãtorii cei mai vechi si cunoscãtor al localitãtilor acestui judet. D. Ciureanu povesteste venirea Turcilor în contra lui Stefan, pânã aproape de Vaslui. Aci Stefan îsi pusese în gând sã sdrobeascã cu totul hoardele pãgâne si pentru aceasta face mai multe întãrituri pe valea pârâului Racova, pânã pe la satul Poenesti. În dosul luncei de la Bãlteni pune cîtiva tãrani cu cornurile sã sune si sã atragã pe Turci în acea parte. Tot d-sa sustine cã aci s-ar fi dat o luptã între Turci si Moldoveni, care însã n-ar fi fost decisivã. Turcii vezindu-se oarecum înselati, se întoarserã înapoi si urmarã calea înainte; sau poate chiar însusi Stefan s-ar fi retras pânã aproape de localitatea Grajduri, în apropierea cãruia curge pârâul Rebricea, si pe care se aflã un pod numit podul înalt. În apropiere este o localitate zisã Ruptura. Tot aci se zice si Cursul apei, dupã cum spune cronicarul, si prin urmare aci a trebuit sã se dea lupta decisivã între pãgâni si crestini, în care Turcii au fost cu totul bãtuti”.
Podul da la Cãntãlãresti, un posibil loc al bãtãliei de la Podul Înalt?
IPOTEZÃ INFIRMATÃ…Iatã ce-au consemnat ziaristii de la Opinia în 1898, de la acea conferintã, „Stefan cel Mare si Podul Înalt” organizatã la Vaslui, despre ipoteza podului de la Cãntãlãresti, ca fiind Podul Înalt: „Dupã d-sa ia cuvântul I. Matei, care a fost învãtãtor în Berzesti pe când vinea d. Tocilescu si cerceta podul de la Cãntãlãresti, asa zis al lui Stefan cel Mare, si spune cã dupã inscriptia de pe pod, care zice: fãcut-am acest pod pe locul unde Stefan cel Mare a purtat resboiu, ca amintire. 1693, Hatmanul Gavril Bârzu” (n.r. de unde si-a luat si satul numele de Bârzãsti, sau Berzesti cum apare în acest document). Dupã aceastã inscriptie, care nu pomeneste nimic, ca acest pod sã fie fãcut pe locul, asa zisului Podul înalt, si cum acest pod zis al lui Stefan cel Mare nu este fãcut pe o râpã mare ca sã fie înalt, ajunge si d-sa la pãrerea cã pe toatã aceastã vale ar fi fost lupte , dar poate cã lupta decisivã sã se fi dat în apropiere de Grajduri, pe pârâul Rebricea. La aceastã discutie mai iau parte d-nii învãtãtori: Peptu din Grajdiuri, care aratã cã în marginea comunei este un deal mic, unde se zice: «la curtile lui Vodã» fãrã ca sã se gãseascã ceva rãmãsite de case. Apoi numirea de Grajdiuri trebue sã însemneze ceva, poate cã aci au fost grajdurile lui Stefan, aci se gãsea tot grosul armatei sale si numai iscoditorii sã fi fost în apropiere de Vaslui, la Cãntãlãresti. D-sa este iarãsi de pãrere cã adevãratul atac tot aci s-a dat. Locuitorii de aci sunt rãzesi si pãmântul este dat de Stefan cel Mare. D-sa aratã cã sunt hrisoave vechi, pe care locuitorii le tin ascunse. A mai arãtat cã a gãsit o pecete de cearã, tot din timpul lui Stefan cel Mare”.
Documente vechi descoperite, care îi determinã pe unii specialisti din 1898 sã spunã cã bãtãlia de la Podul Inalt s-a dat, de fapt, mai sus de Cãntãlãresti, la Grajduri
SOCANT… Tot la acea conferintã din 1898, ziaristii vremii au consemnat cã de fapt bãtãlia de la Podul Înalt a fost si mai sus, la Grajduri si Scânteia: „Asemenea si d. Matei a arãtat cã niste locuitori dintr-o localitate din comuna Bârzesti au iarãsi documente vechi si la venirea d-lui Tocilescu a arãtat niste copii de hotãrâri, prin care se arãta cã aceste pãmânturi sunt date de Stefan, ca rãsplatã. Neavând documentul adevãrat, nu se poate preciza nimic. La aceastã discutie mai ia parte si învãtãtorul Vuza, din Scânteia, care aratã cã în comuna sa, tot pe valea râului Rebricea, a gãsit un spor (pinten) foarte mare, din care se putea face 5-6 ca cele de azi. Acest spor se aflã la d. Chirita, fost revizor la Vaslui. Tot d-sa aratã cã se gãsesc în pãmânt foarte multe frânturi de arme si oase omenesti si cã valea chiar acuma este mocirloasã. Biserica din Scânteia este fãcutã de Stefan cel Mare, desi n-au inscriptie. Legenda este tot atât de puternicã ca si inscriptia, mai cu samã cã in grãdina unui locuitor s-au gãsit remãsiti de ziduri vechi, de unde locuitorii scotiau piatrã. Una din petre avea pe ea inscriptii, dar învãtãtorul aratã cã a gãsit numai fragmente. Se zice cã aci a fost vechia bisericã ziditã de Stefan în amintirea celor cãzuti în bãtãlia de la 1475. Locuitorii ar fi ajuns cu scoaterea petrei pânã la pristol si au astupat borta. Apoi lupta s-ar fi dat între Scânteia si satul Borãsesti. Oamenii cu cornurile au fost asezati cãtrã Borãsesti, peste pârâul Rebricea, oastea lui Stefan cãtrã vest, pe dealul Scânteia. Înainte se închide valea cu dealul Bordea. Tot pe aci este un drum foarte vechili, astãzi pãrãsit”.
Ce izvoare avem si ce spun ele exact ? De aici trebuie pornita discutia .
Din păcate, descoperirile arheologice sunt dezamăgitor de puține. Cum s-ar putea idetifica locul exact al bătăliei fără dovezi sau indicii arheologice?
La Muzeul jud. sunt vreo câteva exponate, nu aș putea spune cât de autentice sunt (îmi cer scuze nu sunt cunoscător în domeniu), foarte puține în contrast cu marea bătălie de rezonanță europeană. Păi în Vest, Polonia, Franta, Anglia…..până și bătăliile de mică amploare au ditamai muzeele, statui, documentare piese de arheologie exponate etc.
Nu mai zic de americani care cu un tun si o tunică fac un oraș întreg cu tematică istorică.
Cert este că oștenii moldoveni de atunci erau luptători foarte puternici și bine organizați, prostiile alea spuse de comuniști precum că marea masă de pedeștri era formată din ciobani cu bâte și secere este o mizerie, un fals, un fel de ”proletariatul patriot bun la toate”. Trebuie să remarcăm că otomanii erau mercenari adevărați cu o logistică foarte bine pusă la punct, o forță. Trebuia să ai trupe foarte bune (cel puțin la fel de bune) ca să înfrângi 100 de mii de oameni din forța de invazie otomană. Nu era de ajuns doar tactica pamantului pârjolit sau avantajul terestru!
Cel mai probabil cavaleria bine echipată spărgea primele rânduri, apoi „ciobanii cu bâte” (mi se pare mai verosimilă ipoteza că un țăran să folosească o bâtă/ cosor – lucruri cu care sunt obișnuiți, în detrimentul unei săbii) îi luau la tocat. Stefan avea mercenari de genul, și chiar autohtoni.
Scena din filmul comunist despre Stefan cel Mare, in care apare ciobanul cu bata, este o inventie totala. Istoricii au demonstrat ca domnul echipa toti luptatorii cu arme ascutite: sabii, lanci, topoare de lupta, arcuri etc. Nu poti lupta cu o bata grea impotriva unuia cu scut si lance de 2 metri.
exact.
Tin sa te contrazic la ultima parte. Logistica castiga razboaie si daca a ta este deficitara atunci te afli in mare incurcatura. Tactica pamantului parjolit a fost foarte costisitoare pentru otomani care sigur au suferit mult (fizic si moral). Dupa care vine terenul de lupta, care poate face ca o armata mica sa invinga una mare. Cum desfasori peste 100.000 de soldati, intr o vale ingusta, mlastinoasa si cu vizibilitate redusa (ceața). Da, sigur ca si moldovenii aveau soldati buni, dar si cele doua tactici au contribuit masiv la victorie.
Interesant e că au participat si secui (maghiari din zona Transilvania) cu un contingent bunicel (în jur de 5 mii dacă nu greşesc). Uite că poate nu e degeaba deputata din Harghita dna Kantor! e ceva, lumea e mică!