– problema adopției copiilor în România a fost, cu precădere în ultimul an, subiect de ample dezbateri mediatice, dar nu numai – se vorbește, astfel, despre discrepanța dintre numărul impresionant de mare de copii aflați în sistemul de protecție socială, numărul (destul de mare) de familii dornice, statistic vorbind, de a adopta un copil și cel (foarte mic) al copiilor declarați liberi la adopție – se vorbește, de asemenea, de lege și legiuitori și nu se înțelege de ce, la mai bine de un an de la intrarea în vigoare a unor acte normative anunțate ca fiind schimbări în bine, cei implicați efectiv în problemă întâmpină mult mai multe greutăți decât înainte – despre “adevărul la mijloc” încercăm să vorbim în materialul de față, cu ajutorul specialiștilor de la Direcția Generală de Asistență Socială Bacău
Mădălina ROTARU
De la începutul anului, în județul Bacău, potrivit datelor furnizate de Serviciul Adopții (SA) din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, cinci copii proveniți din sistemul de protecție socială și care au fost declarați liberi la adopție prin procedura specifică au devenit, în mod oficial, membri ai unor familii de adoptatori, atestate. Alți doi sunt pe cale să se integreze oficial într-o familie, dosarele de încuviințare definitivă a adopției fiind pe rol. Pentru trei micuți instanța a hotărât încredințarea în vederea adopției, etapă premergătoare încuviințării definitive, iar în cazul altor patru dosarele în vederea încredințării sunt pe rol. Pe de altă parte, de la începutul anului, 17 familii au fost atestate ca familii care pot să adopte un copil, iar 65 de cazuri reprezintă deschideri de proceduri de adopție depuse pe rol.
Ce spune legea
Dincolo de statistici, problema adopțiilor rămâne una delicată, iar noua lege intrată în vigoare pe 7 aprilie 2012, în ciuda faptului că ar fi trebuit să producă efecte pozitive în sensul înlesnirii unei proceduri și așa greoaie, mai mult o îngreunează, se pare. “Un lucru bun în schimbarea legislației este faptul că deschiderea procedurii de adopție internă a unui copil – explică personalul SA-DGASPC Bacău – este valabilă doi ani și nu unul, cum era înainte. În același timp sunt și probleme cu privire la deschiderea procedurii în sine. Astfel, prin intrarea în vigoare a noului Cod Civil, termenele pentru dosare sunt stabilite la o perioadă de două-trei luni de la data depunerii lor pe rol. Or, fiecare dosar are aproximativ patru termene, termenul de la ședință la ședință fiind de o lună”. Potrivit SA-DGASPC Bacău, un alt factor care îngreunează deschiderea procedurii de adopție internă este obligația responsabililor de caz de a identifica și găsi rudele firești ale copilului până la al patrulea grad inclusiv, evaluarea morală și socio-economică a acestora odată identificate, precum și consilierea lor asupra posibilităților de luare spre creștere și îngrijire a copilului ori informarea acestora asupra existenței, la nivel local, a serviciilor de suport. Pe scurt, pentru ca un copil să devină adoptabil el trebuie să fie refuzat oficial de rudele până la gradul al patrulea inclusiv. “Identificarea rudelor este îngreunată de faptul că – susțin speciliștii DGASPC Bacău – pe de o parte părinții biologici ai copilului nu-și cunosc rudele, iar pe de alta părinții biologici înșiși sunt greu de identificat. Or, tot acest demers presupune timp, resursă umană și materială”. Concomitent, aceiași oameni din cadrul SA-DGASPC trebuie să se ocupe de familiile potențial adoptatoare, evaluare care durează 120 zile, conform legii. La întrebarea “De ce există atâția copii în sistemul de protecție socială și doar atât de puțini sunt declarați liberi la adopție?”, răspunsul este simplu: copiii care beneficiază de protecție socială NU sunt toți copii abandonați sau în risc de abandon. Pentru fiecare caz în parte, în funcție de nevoia sa medicală, socială, economică etc., se impun măsuri specifice de protecție socială.
Dincolo de lege, așteptările
Dincolo de lege sunt mentalitățile. Dintre copiii declarați liberi la adopție prea puțini ajung să părăsească sistemul, din cauza prejudecăților posibililor adoptatori. Studiile și statisticile la nivel național și local dezvăluie o realitate de mulți ignorată: cei care doresc să adopte nu pot trece, în demersul lor, peste clișee legate de chiar trecutul copilului. “Așteptările familiilor au rol determinant în tot acest proces al adopției – spun reprezentanții SA-DGASPC Bacău. Astfel, pe lângă criteriile generale legate de sexul și vârsta copilului, cei mai mulți dorindu-și copii până în 3 ani se iau în calcul și criterii specifice fiecărei familii”. Cu alte cuvinte, majoritatea familiilor care doresc să adopte vor copii care să nu fie de etnie romă, să fie perfect sănătoși și să provină din părinți biologici sănătoși, eventual din familii cu nivel de pregătire avansat. “De asemenea – specifică specialiștii SA-DGASPC Bacău – familiile doresc ca nivelul de dezvoltare a copilului care beneficiază de o măsură de protecție să fie același cu al unui copil care a avut parte de cele mai bune condiții de creștere și educare. Multe familii acceptă mai greu sau refuză un copil care nu corespunde așteptărilor lor, deși sunt informați în prealabil, conform legii, despre mediul de proveniență și cauzele care duc la instituționalizarea unui copil”. Potrivit studiilor, apreciază reprezentanții SA-DGASPC Bacău, familiile care devin mai maleabile în opțiuni sunt, de obicei, cele care au așteptări realiste în ceea ce privește copilul potențial adoptabil și sunt dispuse să-l accepte așa cum este, considerând că educația și mediul în care crește un copil sunt cei mai importanți factori în evoluția lui ca om.
sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/2013/06/30/barierele-adoptiei-legislatie-deficitara-si-discriminare.html
