Este situata la o aruncatura de bat de Bacau. Cum treci podul peste Siret, tii soseaua spre Traian si dupa câtiva kilometri, când cobori panta si intri in localitate, vezi in stânga luciul de apa, destul de marisor. Se pescuieste cu permis. Accesul se face pe un drum de tara, printre lanuri de porumb, aproape impracticabil când ploua mult. Este de fapt un vechi brat al Siretului, alimentat de pânza freatica si ploi, destul de colmatat. Stuful si adâncimea mica l-au facut loc propice de gazduit lebede, rate salbatice, chiar si cormorani. Le fac concurenta stolurilor de grauri care au grija de culturile de floarea soarelui si porumb ale satenilor.
Balta mai are inca exemplare de crap, caras, stiuca si biban. Malul dinspre nord este ca un svaiter, plin de galerii subterane, legate inginereste, ce creaza o retea de comunicare pentru sutele de familii de popândai. Pasarile de prada, diurne si nocturne, au hrana din belsug. Am ajuns sâmbata dimineata, destul de târziu, pe la opt. Locurile cu apa mai adânca – spre mal – erau deja ocupate. Am oprit in dreptul unui mascul tânar de lebada, caruia ii curgeau penele dintr-o aripa. Doi catelandri de la stâna apropiata ii dadeau târcoale. Am fost primiti cu sâsâit si latraturi. Cum apa era prea mica pentru undita, am preferat sa mergem spre un spatiu ramas liber, in perdeaua de stuf. Malul inalt ne oferea si adapost impotriva vântului, care batea destul de puternic dinspre miazanoapte.
sursa: http://www.desteptarea.ro/balta-traian-rezervatie-de-popandai/
