PESTRIT Desi azi, de “Ziua Crucii” este temeiul bâlciului la Husi, ieri, profitând de vremea frumoasã de duminicã, mii de oameni au venit la petrecerea anualã, în care tiribombele si comertul ieftin, alãturi de gratarele încinse, dar si muzica asurzitoare reprezintã semnul clar cã, în “orasul dintre vii” toamna, cu toate ale sale, a sosit!
Multi spun, poate pe bunã dreptate, cã bâlciul nu mai este “ca înainte”, fermecãtor într-un fel aparte, cã este neîngrijit si plin de ambalaje aruncate la întâmplare, însã, cu toate acestea, putini sunt cei care rateazã prilejul de a trece, fie si cu privitul, prin multimea de comercianti, veniti în marginea Husului, sã ofere tot felul de mãrfuri, care mai de care mai colorate. De la pantofi, la icoane si brãtãri, apoi la sirul întreg de pielãrie si haine de blanã, pânã la ruletele norocoase ori masinãriile zburãtoare, pe lângã care pãrintii, cel putin, nu au cum sã treacã indiferenti. Pustii îi trag de mânecã, pentru cã sunt fascinati de tiribombele jucãuse si, pentru 5 sau 10 lei tura, neaparat ei trebuie sã priveascã de sus, din înaltul cerului, atmosfera pestritã a bâlciului. Masinutele tamponante sau, mai nou, baloanele plutitoare fac si ele cu ochiul copiilor, spre încântarea comerciantilor, gata sã încaseze ban dupã ban. Prin muzica datã întotdeauna exagerat de tare, de sã se audã pe dealul Motocului, rãzbate din când în când glasul rãgusit al vreunui comerciant de tigãi si oale de tuci, care îsi cheamã, fãrã contenire, musterii. Ici-colo, câte un vânzãtor de sosete ieftine, face oferte generoase, care însã nu prea tenteazã cumpãrãtorii.
Mititei si vatã de zahãr!
Cei mai bucurosi vânzãtori sunt cei de la standurile cu mâncare. Orice s-ar spune despre conditiile igienice din bâlci, destul de multi sunt cei care nu se dau în lãturi de la a mânca mititei pârpoliti, fleici rumenite, kurtos fãcut la fata locului sau alte preparate cu nume ciudate. Vata de zahãr nu are cum sã lipseascã, iar oamenii, de data aceasta, chiar au cumpãrat-o, mai ales pentru cã ieri a fost una dintre acele zile în care praful nu s-a mai ridicat în bâlci, mai înalt decât farfuriile zburãtoare. Vata de zahãr, spun husenii, este, pentru multi, simbolul copilãriei, dar si al bãtrânului bâlci, asa cum el a… a fost odatã!
