SARBATOARE Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile) este sărbătorită în calendarul creștin ortodox la cincizeci de zile de la sărbătoarea Învierii Domnului (Sfintele Paști). Așadar, creștinii ortodocși sărbătoresc, duminică și luni, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfinții apostoli, cunoscută în popor drept Duminica Mare sau Rusaliile, ocazie cu care se încheie ciclul pascal: Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului Sfânt.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea sfinților apostoli. Până către sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălțării Domnului și a Pogorârii Sfântului Duh. Ulterior, sărbătoarea a fost separată, Cincizecimea rămânând numai ca Pogorâre a Duhului Sfânt. În unele zone, oamenii își împdobesc casele și gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul și bolile. Întrucât Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi, sărbătoarea Rusaliilor având astfel două zile.
Semnificația Rusaliilor. Se întemeiază la Ierusalim Biserica lui Hristos
Pe când Sfinții Apostoli se aflau în Ierusalim, după ce au fost martori la Înălțarea la cer a Mântuitorului, Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt S-a pogorât într-o zi de duminică, în chip de limbi de foc. În ziua în care Duhul Sfânt a venit în lume și s-a pogorât peste Sfinții Apostoli, s-a întemeiat la Ierusalim Biserica lui Hristos. Comunitatea apostolică primară a primit prin venirea celei de-a treia persoane a Sfintei Treimi tot ceea ce era necesar organismului creștin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Taine, harismele, diaconia. După ziua în care Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorții, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos. Cei care primeau cuvântul Evangheliei erau botezați în numele Sfintei Treimi. Prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost trimis în lume tuturor celor care cred în Hristos prin Tainele Bisericii care sunt săvârșite de către preoți și episcopi: botezul, mirungerea, spovedania, Sfânta împărtășanie, Sfântul maslu, nunta și hirotonia. De sărbătoarea Rusaliilor în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc care se sfințesc și se împart credincioșilor, simbol al limbilor de foc coborâte peste Apostoli și putere a Duhului Sfânt. (sursă: Dicționarul de Teologie Ortodoxă, 1994)
Rusalii. Cine au fost Ielele
În credința populară, Rusaliile reprezintă spiritele morților, numite în popor Iele sau zâne rele. Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbatoarea trandafirilor, dar reprezintă și fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice și seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau. În credința populară, Rusaliile sunt spiritele morților care, după ce au părăsit mormintele la Joimari și au petrecut Paștile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ și încep să facă rele oamenilor. Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase. Există superstiția că aceste spirite stau pe lângă izvoare și pot, prin cântecele lor, să ia mințile oamenilor și să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului călușarilor.
Tradiții și obiceiuri de Rusalii
De Rusalii, se leagă și alte tradiții și obiceiuri, care diferă de la o regiune la alta. În unele zone, oamenii își împdobesc casele și gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul și bolile. Ramurile de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că teiul ferește gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Flăcăii le aduc din păduri, după care se sfințesc la biserică, iar credincioșii le iau acasă și le pun la icoane.
Ramuri de tei vindecătoare
Ramurile de tei, soc sau mure sfințite de Rusalii se folosesc ca leacuri tot restul anului. În tradiția populară se spune că numai până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare. În unele zone, femeile fac descântece pentru alungarea Ielelor, iar ușile se ung cu usturoi, pentru că se crede că așa va fi păzită casa de rele și ghinion tot restul anului. Spiritele rele se mai alungă prin ritualuri gălăgioase și pocnituri cu ramuri de tei. În unele gospodării se prepară unsori care se dau pe ugerele vacilor, pentru a le spori laptele.
Superstiții de Rusalii
Legendele spun că Ielele sau Rusaliile sunt ființe fantastice, care umblă prin văzduh și pot lua mințile oamenilor dacă nu respectă ziua. Rusaliile, cunoscute sub diferite nume – iele, zâne, șoimane, împărătesele-văzduhului, ursoaice – umblă îmbrăcate în alb, iar locurile în care dansează rămân arse și neroditoare. Se spune că Rusaliile răpesc uneori un tânăr frumos ca să joace cu el, apoi îl eliberează, dar acesta nu trebuie să spună ce a văzut, pentru că altfel ar putea fi pedepsit. În unele sate, oamenii cred că în zilele de Rusalii nu este bine să mergi la câmp, pentru că te prind și te pedepsesc Ielele. De Rusalii, oamenii nu trebuie să intre în vie sau să meargă în locuri pustii, pentru că s-ar putea întâlni cu spiritele rele. În unele zone se spune că cine nu respectă sărbătoarea Rusaliilor, va fi pedepsit de Iele, care provoacă boala denumită popular „luat din Rusalii”. De asemenea, nu este bine să te cerți cu cineva în ziua de Rusalii, pentru că vei fi „luat din Rusalii”.
