spot_img
spot_img
-0.3 C
Vaslui
22-nov.-2024
spot_img
spot_img

Asaltul sovietic asupra Bârladului: o istorie a orasului din august 1944

- Advertisement -
INSTANTANEU DIN 1944 …Coloanã de tancuri sovietice T-34
FOTO DOCUMENT…Petrecere a Diviziei 170 Infanterie germanã în Bârlad, anul 1941

FILE DE ISTORIE LOCALÃ..În cadrul articolelor publicate anterior, am detaliat si expus cucerirea oraselor Vaslui si Husi de cãtre trupele sovietice în luna august a anului 1944. Inevitabil, vom expune si evenimentele ce au avut loc la Bârlad, începând cu ziua de 23 august. Orasul Bârlad are o istorie bogatã în ceea ce priveste aportul la cele douã rãzboaie mondiale care au marcat România si întreg continentul European. În anii Primului Rãzboi Mondial, în oras au functionat importante structurii administrative militare, precum: Comandamentul Frontului Român, Comandamentul Armatei I Române, cartierul general al Armatei IV ruse, cartierul General al armatei ruse etc. (pentru mai multe detalii recomandãm lucrãrile profesorului Marcel Proca). Tot în aceeasi perioadã functiona lângã oras si un aerodrom, care va fi folosit de trupele germano-române în perioada 1940-1944. Aerodromul folosit în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial se afla la 1.5 km de oras, la sud de drumul secundar Bârlad-Ciocani (probabil la vest de cimitirul Eternitatea). Avea o pistã cu mãrimea de 600 x 1200 metri, nebetonatã. Avioanele de vânãtoare românesti au folosit-o în timpul atacului asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941 (Grupul VII Vânãtoare iunie-octombrie 1941 si Grupul VIII Vânãtoare iulie-septembrie 1941). În anul 1944, aerodromul era folosit de cãtre avioanele de legãturã pentru aprovizionarea cu carburant. În partea sudicã dispunea de 8 pereti de protectie, unde era amplasatã si o pozitie de artilerie antiaerianã (Flak). Astfel, orasul era foarte important pentru armatele germano-române, atât din punct de vedere feroviar, cât si ca punct de lansare al atacurilor aeriene.

Alexandru Profiri

În perioada anilor 1940-1944, Bârladul a primit nenumãrate divizii si unitãti germano-române aflate în refacere. Spre exemplu, în primãvara anului 1941, Divizia 170 Infanterie era stationatã în oras, asteptând declansarea operatiunii Barbarossa. Aflat în spatele frontului, orasul nu a cunoscut ororile frontului pânã în august 1944, atunci când a început cea de-a doua Operatiune Iasi-Chisinãu. La 20 august, marile divizii sovietice ale Frontului 2 Ucrainean rup linia frontului la nord de Iasi, realizând o bresã în dispozitivul inamic pe directia Vaslui-Bârlad, care a însemnat primul cleste al dublei încercuiri. Sutele de tancuri au început cursa pentru încercuirea armatelor germano-române, cucerind fulgerãtor orasul Vaslui, nodul rutier Crasna, orasul Husi, dupã care a urmat orasul Bârlad.

Mãrturia unei refugiate din Crasna: „Când am ajuns noi de la Râmnicu Sãrat, nu am mai gãsit cadavre, nici fratele mort nu l-am gãsit”

La 23 august, trupele sovietice ale Frontului 2 Ucrainean intrau în orasul Bârlad dupã cucerirea oraselor Vaslui si Husi. Vârful de atac sovietic nu s-a oprit în oras, ci si-a continuat deplasarea spre sud, ca la 30-31 august sã intre victorioase în Bucuresti. Drumurile si orasul erau blocate de convoaiele interminabile ale trupelor care se retrãgeau haotic împreunã cu civilii care fugeau din fata tãvãlugului sovietic. Mãrturia unei refugiate din Crasna, Spânache Maria, nãscutã în anul 1930: „În anul 1944, pãrintii mei erau CFR-isti (ambii) si stãteam la primul canton, la iesirea din Crasna. Noi, în calitate de CFR-isti, trebuia sã ne refugiem la Rosiori. Tatãl meu voia sã se refugieze, mama mea, care avea pãrintii la Corni, nu voia:

– Mãi Ghitã, eu nu merg acolo. Îs copiii, îs vite. Eu mã duc la tata, în Corni.

– Nu, a spus tata. Mergi unde spun eu.

Pe 22 august au urcat bagajul în vagon, iar vitele au rãmas în ocol si tata a rãsturnat tot nutretul peste ele. Pe mine si pe un frate ne-au trimis cu trenul înainte cãci se auzea cã rusii chinuie fetele.

– Eu nu vreau, dragul tatii, sã vãd cum vã schingiuiesc rusii.

Pe 22, la ora 9:30, eram în trenul Iasi-Bucuresti. Ne-am îmbarcat sã plecãm la Târgu Ocna, cã aveam un frate acolo.

– Duceti-vã acolo, la Petrache, cã om vedea noi când ne-om întâlni. Am plecat.

Pãrintii au umplut vagonul si au plecat cu trenul. La Zorleni a început bombardamentul. O bombã a cãzut chiar în vagonul nostru care a luat foc. Au sãrit care si cum au putut. În vagon era si o scroafã cam de 200 kg, neagrã cu pete albe. Pe un frate al meu l-a lovit o schijã în sira spinãrii. Au fugit ei pe unde au putut, cã erau transee. Pe fratele meu cel mic l-a luat altul mai mare în spate.

– Nu mai pot, nu mai pot, mor, mamã, mor!

S-au bãgat într-un transeu cã bombardau de sus. Fratele meu a murit. Noi, cei plecati mai înainte cu trenul personal, eram la Râmnicul Sãrat. Acolo am primit telefon de la tatãl nostru.

– Mãi tatã, la ora 10.00 (23 august 1944) s-a încheiat armistitiul. Hai, tatã, înapoi.

Am venit toti cu gurile cãscate si cu mâinile dinapoi si, hai sã mergem sã vedem unde a rãmas fratele mort. Fratele meu era mai mic decât mine cu sase ani. El a fugit dupã noi când am plecat, zicea «Tatã, mã duc si eu cu ele si plângea». Dar noi l-am tot fugãrit înapoi cã eram prea multi. Si numai bine cã pe ista pe care l-am fugãrit, ãsta a murit. Atunci, înainte de 23 august 1944, erau prin pãdurile astea numai nemti cu tunuri si toate cele de rãzboi. În anul acela a fost o recoltã frumoasã de porumb. Când am ajuns noi de la Râmnicu Sãrat nu am mai gãsit cadavre, nici fratele mort nu l-am gãsit. Erau îngropati toti. Noi am venit pe jos si pe sosea, dar si pe scurtãturi. Am venit prin Bârlad sã vedem dacã gãsim fratele, ori dacã a mai rãmas ceva din vagon. Când am ajuns la locul bombardamentului, pe linie, ceva mai departe, am gãsit scroafa moartã. Atât am gãsit, altceva nu am mai gãsit nimic” (Ion Diaconu, Sãptãmâna rosie (sãptãmâna care nu trebuia sã fie), Editura PIM, Iasi, 2015).

Bârladul trebuia mentinut liber

În dimineata zilei de 23 august, tancurile sovietice ocupã aerodromul de lângã Bârlad. O foarte mare parte din vehiculele si convoaiele de retragere au fost distruse pe drumul Crasna-Bârlad, fiind atacate din flancul vestic de tancurile si blindatele sovietice. Orasul a fost martorul unor lupte grele, germanii trebuiau sã-l mentinã liber fiind principala rutã de retragere, iar sovieticii trimiteau în luptã valuri de tancuri si batalioane de infanterie care sã cucereascã orasul si sã opreascã retragerea inamicului. Dupã cucerirea orasului, în cadrul retragerii generale din Moldova si Basarabia, diviziile germane au ocolit orasul Bârlad pe la est si vest, pentru a nu se angaja în luptã cu marile unitãti sovietice care ocupau pozitii defensive pe înãltimile din jurul orasului si din jurul principalului drum spre sud, Bârlad-Tecuci.

Rapoartele germanilor asupra luptelor din oras

Raportul locotenent-colonelului Salewsky Armata 8: 23.8.44: „Abia în jurul orei 2:00 a pornit trenul. Aproximativ la ora 10:00 a avut loc o oprire mai lungã într-o statie înainte de Bârlad. Abia dupã lungi discutii telefonice calea feratã a fost eliberatã, astfel încât primul transport a ajuns în Bârlad în jurul orei 12:00. Nu a fost posibilã stabilirea unei legãturi cu al doilea transport (companiile 2, 4 si Bateria) si nici pe durata întregii misiuni ulterioare nu s-a reusit acest lucru. Imediat dupã sosirea în Bârlad iau legãtura cu comandantii de luptã, fiind subordonat grupului de luptã Braun, care lupta deja de mai mult timp la marginea de nord si nord-vest a orasului împotriva tancurilor inamice. Primesc ordinul de a-mi aduna compania în partea de nord a orasului. Adjutantul meu, locotenentul Wunsch, cerceteazã zona de adunare, la ordinul meu. Între timp, cum tancuri inamice apar pe strãzile din Bârlad, pozitionez personal plutonul de geniu cu arme antitanc Panzerfaust si Panzerschreck (lansatoare de grenade antitanc) pentru a securiza strãzile. Întâlnesc plutonul de geniu pe drumul spre gara de descãrcare si aflu de la comandantul sãu cã batalionul a fost descãrcat din tren si se deplaseazã spre zona desemnatã, dupã care mã întorc la comandamentul grupului de luptã. Acolo primesc un nou ordin, conform cãruia trebuie sã asigur cu compania mea marginea esticã a orasului, unde se observase prezenta infanteriei rusesti, un batalion. Interceptez batalionul si îl pozitionez conform ordinului. Instructiunile pentru comandantul plutonului le dau la garã. Conducerea batalionului este mult îngreunatã deoarece, în timpul descãrcãrii, centrul de comunicatii si mesaje a fost dispersat din cauza unui puternic atac de tancuri si s-a reunit cu batalionul abia dupã câteva zile. Din cauza soldatilor germani si români care se retrãgeau, s-a rãspândit zvonul cã Bârladul a fost ocupat de inamic si cã niciun soldat german nu mai era în oras. Toti trebuiau sã se retragã. De asemenea, se zvonea cã am cãzut în luptã alãturi de adjutantul meu. Noaptea s-a desfãsurat în liniste”.

Locotenentul Menz: „Românii se retrãgeau haotic, blocând drumurile”

MARTURII…Raportul locotenentului Menz, comandantul Divizionului 1056 Artilerie Antitanc: „Pe drumul de lângã Solesti, am aflat de la un sofer de camion cã cea de-a 3-a baterie îsi schimbase deja pozitia în directia Vaslui. Orasul Vaslui era sub atac, de la ora 16:00, din cauza unor tancuri rusesti izolate, asa cã am cercetat o zonã la sud-est de Vaslui pentru a pozitiona acolo cea de-a 3-a baterie, care mai avea doar 6 tunuri, sub comanda locotenentului Homann. În caz de atac mai puternic din partea inamicului, Homann trebuia sã se retragã pe drumul spre Bârlad. Camioanele senilate (Raupenschlepper Ost) si camionul care sosiserã între timp le-am redirectionat spre Bârlad (douã camioane senilate s-au defectat din cauza unor probleme la cuplaj). Pe 23 august am plecat cu doi comandanti de pluton spre Bârlad, intentionând sã gãsesc o nouã pozitie antitanc pentru o unitate de mortiere sub comanda unui cãpitan H… care trebuia sã se pozitioneze la sud de orasul Bârlad si sã-l repozitionez acolo pe locotenentul Homann. Ajuns în Bârlad, am întâlnit în jurul orei 14 prima baterie si am plasat-o la Zorleni, sub comanda locotenentului Böhtig, pentru a oferi protectie prin foc convoaielor germane care treceau prin Zorleni. Sase tancuri rusesti trãgeau deja de pe o înãltime la vest de Bârlad, spre oras. Drumurile din Bârlad erau blocate de convoaiele (în mare parte românesti) aflate într-o retragere haoticã. Am luat sub comanda mea aproximativ 30 de genisti si am ordonat, în jurul orei 18, sã fie distruse douã poduri mici, mai multe linii de cale feratã si câteva vagoane cu benzinã. De la un stat major de corp de armatã am aflat cã la Murgeni urma sã fie stabilitã din nou o pozitie cu un regiment de grenadieri”. Raportul cãpitanului Freybe: „La ora 6:00, camioanele (Kfz.63) au fost puse în miscare spre Bârlad. Subofiterul-sef Hacker, desemnat ca lider, a primit ordinul de a evacua imediat punctul de sprijin din Bârlad în caz de pericol si de a pune în sigurantã echipamentele valoroase depozitate acolo”.

Propaganda din lagãr: ” Bucurati-vã cã v-ati eliberat de vagabondul de Hitler”

LAGÃR…Dupã încetarea luptelor, în lagãrul folosit de germani au fost adusi mii de prizonieri capturati în timpul luptelor. Raportul unui subofiter aratã faptul cã generalul prizonierilor din lagãrul de la Bârlad le-au fost împãrtite brosuri de propagandã din partea generalului-feldmaresal Paulus. Raportul subofiterului Karl Rieg din Compania 4 a Batalionului de Rezerve al Diviziei 13 Panzer, declarã: „Rieg a fost capturat de rusi pe 27 august 1944, la 13 km nord-est de Bârlad, si dus în captivitate. A ajuns în lagãrul de prizonieri de la Bârlad (fost lagãr german de prizonieri). La început erau 7 prizonieri, dar acest numãr a crescut în patru zile la 12.000. În primele douã zile, au primit ca hranã câte un pahar de supã de trei ori pe zi (din conserve germane), iar mai târziu, de douã ori pe zi, câte un pahar de supã. În cele 14 zile de captivitate, s-a dat o singurã datã pâine (1 pâine pentru 10 oameni). Pe 30 august 1944, lagãrul a fost mutat la 20 km nord-vest de Bârlad, deoarece se presupunea cã va avea loc un atac german cu tancuri. A doua zi, lagãrul a fost mutat înapoi la Bârlad. Pe 2 sau 7 septembrie 1944, 12.000 de prizonieri (18 ofiteri) au plecat în mars spre Iasi. Au mers 5 zile, în cãldurã intensã, fãrã nicio hranã. Apa nu era permisã sã fie luatã. Un locotenent german a fost împuscat de un rus în timpul marsului, deoarece încercase sã aducã apã. În lagãrul de prizonieri de rãzboi de la Bârlad a fost distribuit un pliant de la generalul-feldmaresal Paulus, în care se spunea, printre altele: «Camarazi! Bucurati-vã cã v-ati eliberat de vagabondul Hitler. El ne-a pãrãsit si la Stalingrad. Eu, ca lider al noii armate germane a libertãtii, voi intra curând cu aceasta într-o Germanie eliberatã»”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

1 COMENTARIU

  1. am si am avut familiari care au fost afectati cand au intrat sovieticii in vaslui, din cate am auzit intrau in case furau si distrugeau tot, au ajuns in campul lung ca refugiati. Am avut asa un familiar care din campul lung sa dus la bucuresti si cu timpul a devenit general in armata, si am cativa familiari care au ramas in campul lung de atunci. Judetul vaslui a fost cel mai afectat de invazia sovieticilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.