Artistul plastic Elena Stoiciu a realizat primele lucrari de arta monumentala din judet u mai mult decit atit, le-a facut in mod gratuit, din dragoste de Focsani u acoperisul „salamandra” de pe vechea Prefectura si mozaicul de pe peretele Colegiului Economic, doua embleme ale orasului, sint operele sale cele mai cunoscute u pentru ca mai ales pe vremea comunismului functionau „pilele” o lucrare i-a fost indepartata de pe fostul cinematograf Balada u despre Piata Unirii spune ca este impardonabila amplasarea unei scene monstruoase linga monument u concluzia artistei: „ma doare sufletul de cum arata Focsaniul astazi …”
Orice cetatean al Focsaniului, cu un minim simt critic poate aprecia felul in care arata localitatea sa. De exemplu, poate spune daca orasul este unul tern, in care nimic nu te imbie sa ramii in el, in care culoarea gri este definitorie, sau unul care te face sa fii mindru de apartenenta la acesta. Cu atit mai mult un artist, o persoana care a contribuit la infrumusetarea Focsaniului poate da un verdict. Profesoara Elena Stoiciu, nascuta in primavara lui 1947, absolventa a Liceului “Unirea”, promotia 1966, si, ulterior, absolventa a Facultatii de Arte Plastice din Bucuresti, este mai mult decit indreptatita sa spuna ca o “doare sufletul de cum arata Focsaniul astazi”. Chiar daca odata cu trecerea anilor uitam de oamenii care au facut cinste orasului sau poate nici nu ne nascusem la vremea respectiva, exista suficiente marturii scrise care atesta dragostea unor cetateni pentru localitatea de la care se revendica. Artistul plastic Elena Stoiciu este primul vrincean care a facut arta monumentala in judetul nostru. La mijlocul anilor 1970 a realizat reprezentativul acoperis al fostei Prefecturi avind ca tema motive populare din nordul Moldovei, iar ca tehnica de lucru, mozaicul si tigla glazurata. Citiva ani mai tirziu avea sa realizeze vitraliile la Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia” avind ca tema Unirea de la 1859, iar in aceeasi perioada a realizat Hora Unirii din mozaic mic si marmura in piata mica de linga sala Balada. O alta lucrare, poate cea mai vizibila la ora actuala, este “Cartea si Stiinta”, mozaicul care se afla pe peretele Colegiului Economic “Mihail Kogalniceanu” din Focsani. “Arta monumentala trimite cu gindul la ceva grandios, dar in acelasi timp consta in realizarea unor lucrari de arta pe diverse institutii care sa tina cont atit de specificul acestora cit si de specificul zonei. Arta monumentala are rolul de a infrumuseta o localitate, de a-i da o identitate”, spune Elena Stoiciu.
“Pilele” existau si inainte de 1990
Profesoara Elena Stoiciu isi aminteste cu draga inima de perioada in care coordona montarea tiglei pe fosta Prefectura, cladire construita in anul 1913 dar renovata de mai multe ori. Actualul acoperis a fost montat in vara anului 1976, in urma unui concurs la care au participat mai multi artisti. Au fost alese planurile Elenei Stoiciu, iar lucrarea a fost gata pentru 23 august, ziua nationala pe vremea comunismului. “Sa stiti ca e foarte greu sa realizezi o astfel de lucrare. Nu e de ajuns sa potrivesti placile de tigla, trebuie sa le potrivesti in asa fel incit sa iasa la perfectie modelul desenat pe ele. Imi aduc aminte ca stateam jos si coordonam muncitorii uitindu-ma printr-un binoclu si spunindu-le cum trebuie sa vina fiecare bucata in parte”, si-a amintit Elena Stoiciu. Tigla de pe acoperisul de aproximativ o mie de metri patrati a fost adusa tocmai de la Medias. Cei care refac acum imobilul, constructorii de la firma galateana Vega, nu s-au consultat in nici un fel cu artistul plastic dintr-un motiv absurd. Nu au stiut cine realizase acoperisul. Elena Stoiciu, care a fost o viata intreaga profesor de desen, spune ca nu a luat bani pentru lucrarile de arta monumentala. “Cum as fi putut sa iau bani? Eu, parintii mei, bunicii, toti apartinem acestui oras. Am facut-o pentru focsanenii nostri”, mai spune Elena Stoiciu. Defunctul cinematograf Balada putea sa poarte si el amprenta artistei si de altfel a si purtat-o …o zi. “Primisem sarcina sa fac pe frontonul cinema-ului Balada o lucrare. Am facut toata schita pe hirtie, am apucat sa fac si o mostra pe perete, dar nu a apucat sa stea decit o singura zi. Si atunci existau pile …”, mai spune Elena Stoiciu. Pe frontonul cladirii a fost realizat un alt model, legat de Unirea Principatelor, care poate fi vazut si astazi. Singura sau mai bine spus cea mai mare nemultumire a artistei este starea lucrarilor din Piata Unirii, mai exact construirea scenei de beton despre care spune ca nu avea ce cauta acolo. “Este revoltator ca linga o cladire de patrimoniu, chiar in piata centrala, se construieste o scena de beton. Nici nu stiu cum de s-au dat aprobari pentru o asemenea aberatie”, ne-a mai spus Elena Stoiciu.
Ministrii invatamintului erau si atunci…reformatori
Toata viata si-a cistigat traiul din profesorat si printre unitatile de invatamint la care a predat desenul se numara Colegiul “Al. I. Cuza” si Scoala nr. 2 “Ion Basgan” Focsani. Aceasta materie s-a facut cind la liceu, cind la gimnaziu, motiv pentru care profesoara a trebuit sa se mute “de acolo-colo”. “Si atunci, ca si acum, ministrii erau pusi pe reforme asa ca a trebuit sa predau cind la liceu, cind la scoala generala. Oricum, ma bucur tare mult cind mai vad articole prin ziare despre fete devenite pictorite care mi-au fost cindva eleve”, spune cu satisfactie Elena Stoiciu. Printre eleve se regaseste si bibliotecara Roxana Facaoaru, ale carei lucrari deosebite au putut fi vazute recent la sediul Bibliotecii Judetene, intr-o expozitie de suflet. In ciuda celor peste sase decenii de existenta artista Elena Stoiciu nu da semne sa fi obosit, ci dimpotriva. A realizat arta monumentala, picteaza, realizeaza masti traditionale, arta decorativa, scrie si iubeste…pisicile. Are un motan numit Firica, in virsta de 10 ani. Nu este casatorita. Nu a avut timp de asa ceva. “Nu m-am casatorit niciodata. Nu am timp nici acum, daramite cind eram mai tinara. Toata viata mi-am dedicat-o pasiunilor mele”, spune, rizind, Elena Stoiciu. Diplomele sint prea multe pentru a le enumera pe toate si amintim doar locul doi, echivalent cu medalia de argint, la Expozitia Internationala Amsterdam din 1959. De asemenea, artista a ilustrat carti pentru copii si a fost evaluator de manuale. Se poate spune, pe drept cuvint, ca aceasta focsaneanca a facut in domeniul culturii cite in luna si-n stele, iar de experienta sa conducerea orasului ar putea profita. Din pacate pentru Focsani, acest lucru nu se intimpla, chiar daca artista are toata disponibilitatea.
