*Compania vrea să scape de terenul Liceului Metalurgic şi de clădirea Grădiniţei Nr. 30, pe care le-a primit la pachet cu combinatul, pentru că nu au legătură cu activitatea de bază – producerea oţelului – şi pentru că nu are ce face cu ele * Problema este că statul se codeşte să le preia
ArcelorMittal, liderul mondial al pieţei oţelului, vrea să scape de două dintre activele pe care le-a primit la pachet cu combinatul siderurgic din Galaţi la achiziţia acestuia, în 2001. Ambele se află în „ograda” a două unităţi de învăţământ din oraş – Liceul Metalurgic (acum Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu”) din coasta cartierului Micro 13 şi Grădiniţa Nr. 30 „Pinocchio” din Ţiglina 3.
Activele – un teren şi o clădire – au trecut în domeniul public al municipiului Galaţi în baza unor legi şi ordonanţe emise chiar în preajma privatizării Sidex, care obligau primăriile să facă asta cu toate terenurile sau clădirile în care funcţionau grădiniţe, şcoli şi licee. Cele două active se află, însă, în continuare în patrimoniul combinatului. O spune chiar Primăria. „Imobile aparţinând Liceului Metalurgic au fost intabulate în favoarea municipiului Galaţi şi înscrise în Cartea funciară nr. 42893, nr. cadastral 12631 (suprafaţa de 14.575,99 mp), respectiv în Cartea funciară nr. 59811, nr. cadastral 12632 (suprafaţa de 36.228,59 mp). ArcelorMittal Galaţi deţine în patrimoniu aceste suprafeţe de teren, în conformitate cu Certificatele de atestare a dreptului de proprietate, emise de Ministerul Industriei şi Comerţului, seria M03 nr. 4990/22.12.1999 şi seria M03 nr. 5181/24.01.2000. În ceea ce priveşte imobilul în care funcţionează Grădiniţa Nr. 30 «Pinocchio», acesta este proprietatea ArcelorMittal Galaţi, iar suprafaţa de teren aferentă aparţine proprietăţii publice a municipiului Galaţi, potrivit Ordinului emis de Instituţia Prefectului nr. 9/07.01.2010”, a comunicat Serviciul Patrimoniu din Primărie.
ArcelorMittal vrea să renunţe, aşadar, la cele câteva hectare de teren din curtea Liceului Metalurgic şi la clădirea Grădiniţei Nr. 30. „Ele nu au legătură cu activitatea de bază, iar noi nu avem ce face cu ele”, a declarat un înalt oficial al companiei. Renunţarea la tot ceea ce nu are legătură cu producerea oţelului este, de altfel, o practică mai veche a gigantului ArcelorMittal, accelerată de izbucnirea crizei economice.
AVAS ezită să le preia
ArcelorMittal intenţionează să scape de cele două bunuri restituindu-le statului român. „Vrem să le returnăm gratis”, a spus oficialul companiei.
Potrivit acestuia, instituţia care ar trebui să primească aceste bunuri este Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), cea care i le-a oferit companiei acum 11 ani şi care, după ce le-ar prelua, le-ar putea preda comunităţii locale. Dar AVAS se codeşte să le preia, în ciuda insistenţelor combinatului. „Există de câţiva ani o corespondenţă cu AVAS pe acest subiect, dar Autoritatea se fereşte să le preia”, a precizat oficialul din combinat.
Luni i-am solicitat AVAS un punct de vedere în această chestiune, dar până ieri nu primisem niciun răspuns.
Primăria şi Şcoala le-ar primi cu braţele deschise
Acum, statutul juridic al terenului de la Metalurgic şi al clădirii de la „Pinocchio” nu este foarte clar. Este o enigmă şi pentru juristul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ), Costică Coştoi (FOTO). „În 2000, Guvernul a emis Ordonanţa nr. 30, care prevedea că toate clădirile şi terenurile unităţilor de învăţământ trebuie să treacă din proprietatea societăţilor cu capital majoritar de stat – cum era şi combinatul – în proprietatea primăriilor, pe bază de protocol de predare primire şi inventar. Prin 2001, Primăria şi Sidex au întocmit asemenea protocoale pentru clădirile şi terenurile Liceului Metalurgic şi Grădiniţei Nr. 30, dar, cel puţin în privinţa Metalurgicului, protocolul nu s-a mai găsit şi nu s-a mai pus în aplicare, iar la privatizarea Sidex terenul liceului a fost prins în patrimoniul combinatului. Aceste bunuri trebuia predate de îndată comunităţii locale, mai ales că la acea vreme exista cadrul legal”, a declarat juristul ISJ.
Pe cât de mult vrea combinatul să scape de aceste active, pe atât de mult vrea municipalitatea să le preia. „Primăria municipiului Galaţi încă din anul 2001 a întreprins demersuri cu privire la reglementarea situaţiei juridice a patrimoniului unităţilor de învăţământ preuniversitar menţionate, solicitând ArcelorMittal Galaţi încheierea protocoalelor de predare preluare”, a arătat Serviciul Patrimoniu.
Însă lucrurile s-au complicat în a doua jumătate a anilor 2000, când gigantul oţelului a făcut un împrumut bancar şi l-a girat cu terenul de la Metalurgic. Între timp, împrumutul a fost rambursat integral, dar ipoteca nu a fost ridicată încă. „Pentru a face acest lucru, trebuie să plătim o taxă destul de mare. O vom plăti atunci când statul îşi va exprima dorinţa de a prelua bunurile”, a spus oficialul ArcelorMittal citat anterior.
Directorul de la Metalurgic, care până nu demult nici măcar nu putea accesa fonduri europene pentru dezvoltarea unităţii din cauza statutului incert al terenului, ar fi încântat ca situaţia să se clarifice cât mai curând. „Am putea amenaja pe această suprafaţă o bază sportivă cu terenuri de fotbal şi de tenis de câmp, cu bazin de înot, cu săli de sport şi de lupte, cu club pentru tineri”, a afirmat Ion Hăulică.
„Indienii au zis că n-au nevoie de grădiniţe, ei vor să facă oţel”
Deşi nu au refuzat cadourile oferite de statul român, cum sunt terenul de la Metalurgic şi clădirea de la „Pinocchio”, cumpărătorii combinatului au spus încă de când l-au preluat că nu au nevoie de ele. „Când s-au instalat la Galaţi, indienii au spus că n-au nevoie de grădiniţe, ei vor să facă oţel”, a declarat Maricel Oancea, pe atunci preşedinte al Federaţiei Sindicale a Siderurgiştilor de pe platformă.
O vorbă din popor spune că vinovat e cel care dă, nu cel care primeşte. În cazul de faţă, statul român a fost cel care i-a dat lui Mittal, pe lângă combinat, aceste active care nu au nicio legătură cu activitatea de producere a oţelului şi pe care era firesc să le predea comunităţii locale.
www.viata-libera.ro
