Apelul disperat al unei vasluience: „trăiesc iadul pe pământ. Vă implor, ajutați-mă să ajung la o clinică în străinătate”

APEL… O tănâră din Vaslui are nevoie de ajutor pentru a ajunge o clinică din străinătate sau la un medic care poate să afle ce boală are. Roxana Năstasă are dureri în tot corpul: partea dreaptă îi este umflată, începând cu fața, gura, gâtul și continuând cu mâna și piciorul drept. Tânăra a primit, de-a lungul ultimului an, mai multe diagnostice, inclusiv cel de limfedem, boala care constă în acumularea excesivă de lichid limfatic în țesuturi, însă niciunul nu s-a dovedit a fi cel corect. Pentru că se simțea extrem de rău, iar medicii din Iași și București nu au reușit să afle cauza stării sale, Roxana a decis să meargă la Cluj, în speranța că acolo va cunoaște un medic care să se aplece asupra cazului său. Tânăra a lansat, de asemenea, un apel în mediul online în care îi roagă pe oameni să o ajute să ajungă la o clinică din străinătate sau la un medic care poate cerceta în amănunt cazul ei: „vă rog, vă implor, care puteți, care cunoasteți, ajutați-mă să ajung la o clinică în străinătate urgent. Cel mai urgent! Nu mai rezist. Nu mai pot o oră în plus. De marți mi-a mai apărut ceva și trăiesc iadul pe pământ. Durerea asta nu se poate compara cu nimic. E ceva îngrozitor! Nu mai pot, nu am cui să scriu, ce să fac, că nici nu pot judeca de durere. Disperarea mă împinge să plecăm acum spre Cluj, la Urgențe acolo după ce la Iași nu am rezolvat nimic. Fix acum îmi pregătesc niște haine și plecăm poate ne-o primi undeva. Altă soluție nu știu. Nu știu încotro. Nu mai pot. Trăiesc ceva de neimaginat. Vă rog, ajutați-mă dacă cunoașteți o clinică, o cale, un contact”, a scris Roxana Năstasă în mediul online.

De asemenea, în urmă cu câteva zile, aceasta a povestit ce s-a mai întâmplat în ultimele luni în viața sa: „sunt încă aici… Probabil mulți ați așteptat un update cu privire la mine, la starea mea pentru că așa am promis. Nu a venit pentru ca nu am știut efectiv ce să scriu. Pentru că nici acum nu știu ce am, ce soi de boală îmi provoacă acest chin. În continuare, am trecut printr-un calvar, cu toate că poate am părut mai bine. Mulți poate m-ați vazut sau ați crezut că zâmbesc, că trăiesc, că lucrurile sunt pe drumul cel bun. Nu este deloc așa! Dar nu am stat să-mi urlu durerea deși de multe ori mă sugruma pe dinăuntru. Azi însă nu mai pot și mă descarc aici. Realitatea din camera în care stau e cu totul alta și doar pereții și Dumnezeu și al meu partener văd, simt, știu și înțeleg suferința și durerea mea în adevăratul sens al cuvântului. Nu știu de unde să încep, nu știu ce să spun… Încă mă mir că nu am luat-o razna. Simt o teamă cumplită, o teamă că se termină tot în cel mai urât mod… E prea multă durere și toți m-au trimis acasă. Da, nu știu încotro. „Nu e cancer, dar nu știm ce e”, „ești o enigmă” și așa mai departe. Asta au spus și gata. Am fost peste tot pe unde am putut. Numai la Chirurgie Maxilo Facială am fost la șapte medici diferiți, de mai multe ori la unii și niciunul nu mi-a spus același lucru. Ba unii mi-au zis că sunt paranoia și să mă liniștesc. Oh, aș putea scrie romane aici despre tot ce am trăit și despre acești medici. Am adunat sacoșe de analize și investigații în zadar. Se vede că sunt rau, dar nu știe nimeni ce e. Dacă nu ar fi chestii palpabile ar spune că sunt nebună, cum au mai zis”, a povestit în mediul online Roxana Năstasă.

„Efectiv nu știu ce doare mai tare acum. Spatele? În gură? Abdomenul? Mâna? Nu știu, toată sunt durere”

Tânăra a povestit că de la Oncologie i s-a spus că sigur nu este cancer: „trimisă acasă în dureri, de la Oncologie unde mi s-a spus că sigur nu e cancer, dar nu se știe ce e („dar să-mi spuneți când aflați că nu am mai întâlnit așa ceva și suntem curioși”), în disperare cruntă am găsit o soluție de una singură la Târgu Mureș, la un medic, aceea ca ar fi boala Lyme, cea cu o mie de fețe. Am căutat, am citit, am luptat, am sunat… SINGURĂ, pentru că medicii la care mergi cu speranța ca la Dumnezeu n-au avut răspunsuri, nu mi-au dat nicio direcție, singura direcție fiind acasă unde te stingi încet și sigur. Au urmat drumuri, analize peste analize, tratamente la Târgu Mureș și speranța că, în sfârșit, am găsit cumva o cauză la tot ce trăiesc și poate pot opri cumva… Nimic însă nu se leagă, nimic nu funcționează și nimic nu e bine. Simt, ca și până acum când am fost diagnosticată numai greșit, că merg pe drumul incorect, că viața îmi picură printre degete, în timp ce eu am luat-o pe altă cale. Pe lângă mâna dreaptă umflată, mi s-a umflat și piciorul drept, și la maxilar în partea dreaptă, și în gură în dreapta, în gât, și fața, și un ganglion mare, și multe. Și, Doamne, ce multe! Efectiv nu știu ce doare mai tare acum. Spatele? În gură? Abdomenul? Mâna? Nu știu, toată sunt durere. Nu am avut Crăciun, nu am avut Paște, nu am mai avut nimic… Am încercat pe alocuri să fiu prezentă, dar m-am simțit ca o umbră”, a scris Roxana pe Facebook.

„V-ați întrebat vreodată cum e să chinui în dureri și nimeni să nu te poată ajuta, să nu știi unde să te mai duci și ce să mai faci?”

Lupta tinerei continuă: „acum sunt în pat de mai multe zile, nu știu ce zi e astăzi, în ce dată suntem și nu știu cum să-mi mai mint mama că sunt bine (asta în timp ce nici ea nu e bine deloc pentru că toate parcă ni se întâmplă nouă). Îmi vine să dorm continuu, să cred că e doar un coșmar, din păcate, nici să dorm prea mult nu pot. Nu știu cât mai pot, nu știu încotro să (mai) apuc. Nu mai am nici curaj și nici putere s-o iau iar de la capăt… E prea mult pentru un singur om, sunt convinsă. Nu stiu în ce direcție s-o iau, pe ce drum s-apuc pentru că am fost pe toate drumurile. Ce simt? Simt că am fost trimisă acasă de toți și viața mea s-a scurs așa și șansele s-au dus. Simt că trăiesc un calvar și că nu are nimeni nicio soluție pentru mine. Ori dacă va veni, va fi prea tarziu… Oare sunt eu singurul caz din lumea aceasta așa? Puteți să citiți acest mesaj ca pe un strigăt de ajutor sau cum vreiț voi. Azi, eu nu mai pot, dar sunt încă aici. Dei pare că nimeni nu mă vede. Chiar, v-ați întrebat vreodată cum e să chinui în dureri și nimeni să nu te poată ajuta, să nu știi unde să te mai duci și ce să mai faci? Voi ce ați face?”, a întrebat tânăra în mediul online.

Roxana Năstasă este fostă jurnalistă, a scris despre multe cazuri sociale, i-a îndemnat pe oameni să se implice și să ajute, dar acum are ea nevoie de ajutor 

Roxana Năstasă are 30 ani și a lucrat în presă, la ziare precum Est News și Evenimentul Moldovei. A scris, de-a lungul timpului, despre nenumărate cazuri sociale sau din domeniul Sănătății, i-a îndemnat pe oameni să se implice și să ajute, iar acum are ea nevoie de ajutor pentru a trăi. Își dorește să trăiască, să își poată ajuta, în continuare, mama, la rândul ei cu probleme de sănătate, și să își construiască o familie alături de partenerul său. Lucruri normale pentru mulți dintre noi, dar pentru Roxana toate acestea par acum un vis îndepărtat. Roxana are nevoie de sprijin moral, de rugăciuni și oameni care o pot îndruma către o clinică sau un medic potrivit situației ei. Cei care vor să ia legătura cu ea, o pot găsi pe Facebook – Roxana Năstasă.