O mama din Husi îsi cauta fiicele disparute în Italia
DRAMÃ Dupã ce în urmã cu 16 ani si-a dat cele douã fetite unei organizatii din Bucuresti, despre care îsi aminteste doar cã se chema “Surorile Caritãtii”, o femeie de 55 de ani din Husi vrea acum sã afle mãcar câteva date despre soarte fiicelor sale, care, spune ea, i-au fost înstrãinate, fãrã consimtãmântul ei. În cei 16 ani de când a pierdut orice contact cu micutele Roxana Maria, în vârstã de 8 ani, si Petronela, de 7 ani, Valeria, mama lor naturalã, sustine cã a încercat de nenumãrate ori sã dea de urma copilelor, însã pânã acum nu a aflat decât cã, în 1994, au fost duse undeva în Italia, iar la scurt timp au primit numele de Modica.
CONTEXT De 16 ani, o mamã spune cã nu mai stie nimic despre proprii copii, douã fetite acum în vârstã de 24 si respectiv 23 de ani. Pare greu de crezut, dar femeia sustine cã, atunci, în 1993, a fost de acord ca micutele sã fie luate de o organizatie din Bucuresti, deoarece, spune ea, era atât de sãraca încât nu avea ce sã le dea sã mãnânce si nici mãcar cu ce le îmbrãca. “Nu stiu dacã mã credeti, dacã puteti sã mã credeti: aveam un bãrbat betiv si bolnav, eu eram la fel de bolnavã. Niciunul dintre noi nu lucra. Eram asa de sãraci, cã nu aveam ce le da la fete sã mãnânce. Si nici haine cu ce sã le îmbrac. Pe vremea aceea nu puteai sã faci întreruperi de sarcinã, nu era ca acum. Îi fãceai si gata. Eu, eram de la tarã, dar trãiam în Husi, unde eram cãsãtoritã. Nu mã ajuta nimeni sI din serviciu mã dãduse afarã, pentru cã eram bolnavã si nu puteam munci”, îsi începe povestea Valeria.
“Ne-au dus la o fundatie, ca un fel de cazarmã, nu stiu sã mã exprim. Si erau înãuntru multi copii din toatã România”!
DESPÃRTIRE Pe 4 mai 1985, se naste Roxana Maria Carp, prima dintre fetite. La scurt timp, pe 24 decembrie 1986, vine pe lume surioara ei, Petronela. Fetitele primesc numele de familie al mamei, Carp, care la acea datã nu era cãsãtoritã legitim cu tatãl lor biologic, Petru. Ulterior, omul îsi recunoaste legal fiicele si acestea primesc numele de familie Croitoru. În iunie 1993, Valeria spune cã a venit la ea juristul Primãriei Husi si i-a sugerat sã dea fetitele spre adoptie. “A venit la mine juristul Lazãr Ioan, pe care si acum îmi vine sã îl bat când îl vãd pe drum, pentru cã el mi-a fãcut actele toate ca sã dau fetele. El stie unde sunt fetele mele sI nu vrea sã îmi spunã. Mi-a spus cã eu si asa nu am ce sã le dau sã mãnânce. Apoi au venit niste surori de la o organizatie din Bucuresti, “Surorile Caritãtii” stiu cã se cheamã si au tot insistat si ele sã le dau fetele. Mi-au spus cã mi le vor da înapoi la 18 ani”, spune Valeria. Femeie “simplã”, cu 5 clase absolvite, ea nu a fost în stare sã se opunã… promisiunilor care i se fãceau si, în cele din urmã, a cedat. “M-au dus la Bucuresti si pe mine si pe Petru si pe fete. Îmi amintesc cã ne-au dus la o fundatie, ca un fel de cazarmã, nu stiu sã mã exprim exact. Si aveau niste garduri înalte, din beton. Si erau înãuntru multi copii din toatã România Îmi amintesc cã le dãdeau portocale cu un lighean. Le-am lãsat acolo si pe noi ne-au dus la Tribunal, am semnat niste hârtii. Apoi seara am plecat înapoi. Fetele mele au rãmas acolo, la “Surorile Caritãtii”, relateazã femeia. Ea mai spune cã atunci, între anii 1993 sI 1994, foarte multi copii din Husi au fost dati, tot asa, spre adoptie.
În iunie 1994, fetitele au fost duse în Italia si, de atunci, li s-a pierdut urma!
S-a întors la Husi si spune cã, în urmãtorul an, ea s-a dus sã îsi viziteze fetele la Bucuresti de 3 ori si de fiecare datã a fost primitã. Într-o zi însã, Valeria spune cã a sunat la Bucuresti sã întrebe de copii, însã i s-a spus, în iunie 1994, cã micutele nu mai sunt în acel centru. Fusese date spre adoptie. Cineva i-a spus, o infirmierã, cã micutele au luat drumul Italiei.
Politia a suspectat-o cã si-a vândut fetele cu câte 30.000 de lei fiecare!
De atunci, mama spune cã nu mai stie aproape nimic despre copile, dar cã tot felul de zvonuri au ajuns la urechile sale, îngrozind-o. “Tot întrebam, tot sunam si mi se spunea cã ele nu mai trãiesc, pentru cã organizatia aceea era una fantomã si a fost depistatã ca fãcând trafic cu organe”. Între timp, Politia din Husi s-a sesizat asupra faptului cã fetitele nu mai sunt în aceastã familie si asupra mamei a planat suspiciunea cã si-ar fi vândut copiii. Recunoaste aspectul, dar neagã ipoteza: “Este adevãrat cã Politia mi-a spus cã am vândut fetele cu 30.000 de lei, pe cap de copil. Dar nu e adevãrat. Am dat declaratii, am povestit cum a fost si au rãmas ca ei sã cerceteze, sã cheme sora aceea care mi-a luat fetele. Dar nimeni nu mi-a mai dat niciun rãspuns”.
Acum se pare cã se cheamã…Modica!
Se pare cã în 2004, femeia si-a continuat cercetãrile si, spune ea, a scris… Guvernului. Sustine chiar cã a primit si un rãspuns, în care i se preciza doar cã fetele au primit o nouã familie si anume, Modica, undeva într-un oras din Italia. Acum ele se numesc Roxana Maria Modica si Petronela Modica. Plânge si spune cã si-ar mai dori mãcar sã le stie bine. Dacã ar fi undeva, în viatã, ele ar avea 24 si respectiv 23 de ani. Lacrimile sale însã aratã cã, în sinea ei, femeia stie cã pentru înstrãinarea copilelor, are o mare vinã, pe care însã încearcã sã o nege public, din motive numai de ea stiute. Acum, poate cãindu-se pentru cele întâmplate în urmã cu 16 ani, vrea sã afle cum a decurs viata printre strãini a micutelor cãrora le-a dat viatã, dar, spune ea, nimeni nu poate sau nu vrea sã o ajute.
Rãspunsul îl poate primi doar de la autoritãti, dacã a fost o adoptie legalã!
“Aici depinde foarte mult de dorinta ei de a-si gãsi copiii, care înteleg cã sunt adulti acum, din datele prezentate. Totul se poate realiza prin intermediul autoritãtilor, începând de la Protectia Copilului Vaslui. Dacã ei sunt undeva, fie în Italia, fie în altã parte, cu sigurantã va afla detalii despre ei. Mama poate formula adrese si cãtre alte organisme care se ocupã cu situatii de acest gen. Existã si fundatii care si-au pierdut copiii în acest fel si vor sã îI regãseascã. Dar, accentuez, doar dacã avem de-a face cu o adoptie realizatã în formã legalã”, a fost de pãrere juristul Cãtãlin Brumã.
