APEL DISPERAT… Ioana trãieste cu teama de a se prãbusi în orice moment: când merge pe stradã, la cumpãrãturi, la serviciu, în timp ce se întâlneste cu prietenii… Suferã de 17 ani de epilepsie: o afectiune care, pe lângã gravitatea medicalã, creeazã si probleme de acceptare. Operatia salvatoare costã 9.300 de euro.
Avea doar 11 ani când a apãrut prima criza de epilepsie. Pãrintii s-au alarmat si au dus-o la spital. Dupã un RMN cerebral a venit si diagnosticul: epilepsie focalã temporo-occipitalã dreaptã. Toatã copilãria a urmat tratament medicamentos, iar crizele au fost tinute o perioadã sub control. „Desi fac destul de des crize, nu mi-a fost niciodatã fricã sã îmi controlez singurã viatã. Stau în chirie, împreunã cu douã colege de apartament. Lucrez la o clinicã medicalã, la receptie. Vreau sã mã stiu un om normal, cu o boalã pe care mi-o asum, dar care mã afecteazã extrem de tare emotional. Îmi e mai fricã sã nu fac o crizã în public, decât atunci când sunt singurã, indiferent unde. Din punct de vedere emotional si psihic, m-a afectat foarte mult aceastã boalã. În primul rând, am pierdut multe oportunitãti profesionale. Am fost privitã întotdeauna ca un om ce nu se poate descurca singur, ce nu poate avansa. Toate aceste lucruri m-au fãcut sã-mi ascund problema de sãnãtate, din frustrare si rusine. Mã supãr foarte tare pe mine când fac o crizã în public, desi nu pot sã controlez eu când si cum se întâmplã”, ne-a mãrturisit Ioana vizibil afectatã de situatia în care se gãseste încã din copilãrie.
Astãzi, ea este cea care are nevoie de ajutor!
Leziunea cerebralã de care suferã s-a extins, iar crizele epileptice s-au înmultit. Singura sansã este interventia chirurgicalã de urgentã. „Scoala am urmat-o normal, fãrã întreruperi. Învãtam bine, aveam note mari. Am terminat Facultatea de Medicinã Veterinarã. Am absolvit si masterul în domeniu, dar n-am profesat. Din cauza bolii de care sufãr nu mi s-a acordat prea mare credit la angajare. Am avut însã norocul sã întâlnesc un om deosebit, în urmã cu doi ani, un medic de familie mi-a acordat sansa de a lucra la receptia cabinetului sãu privat. Boala a fost unul din factorii care m-au fãcut sã tind spre acest domeniu, empatizez cu oamenii bolnavii, vreau sã ajut si îmi place ceea ce fac,” ne-a povestit entuziasmatã Ioana.
Nu mai poate sã se descurce singurã de 17 ani!
„M-am adaptat mereu situatiilor cu care m-am confruntat de-a lungul anilor. Acum însã nu pot sã mã descurc singurã. Nu stiu ce se va alege de mine dacã nu fac operatia. Sã cazi din picioare, sã nu-ti poti controla viata, sã nu ai nicio sigurantã pe tine atunci când te deplasezi ori lucrezi, e îngrozitor! Toti medicii neurologi mi-au spus cã este un caz operabil, dar eu niciodatã nu am vrut sã ajung aici. Mi-am pus mari sperante în medicamente, dar acum nu îsi mai fac efectul. Am ajuns sã iau cinci pastile diferite pe zi, iar crizele sunt tot mai dese. Dacã nu fac acum interventia chirurgicalã, situatia se va agrava, iar leziunea nu va mai fi operabilã. Întotdeauna am muncit cât mai mult, sã îmi pot achita tratamentele, RMN-urile, consultatiile, investigatiile si sã pot tine boala sub control. Însã, de data aceasta, interventia chirurgicalã costã 9.300 euro, o sumã pe care nu mi-o pot permite. Poate fi realizatã însã, cu succes, la Spitalul Monza din Bucuresti. Interventia are si riscuri: pierderea unui procent din câmpul vizual al ochiului stâng. Dar eu sunt pregãtitã sã îmi asum acest risc, pentru cã altfel nu am nicio sansã la o viatã normalã,” ne-a mãrturisit Ioana.
Nu îi stã în fire sã cearã ajutorul
„În ciuda conditiei sale fizice, Ioana s-a descurcat întotdeauna singurã. Acum are însã nevoie de ajutorul nostru. Orice donatie fãcutã în conturile Asociatiei „Salveazã o inimã” îi oferã Ioanei o sansã în plus la o viatã normalã. Nicio sumã nu e prea micã! Dacã se apropie ziua ta de nastere, o poti dona în numele acestei cauze”, a precizat Vlad Plãcintã, presedintele Asociatiei Salveazã o Inimã.
Intrã pe https://salveazaoinima.ro/fundraising si vezi cum poti fi minunea de care are nevoie Ioana! Pentru donatii din partea companiilor, accesati: https://salveazaoinima.ro/ioana-manea/
Ferească Dumnezeu..știu prea bine cu este, am această boală. Așa este, nu prea ești acceptat, se feresc angajatorii să-ți ofere o șansă și locuri de muncă la birou, sunt puține și îți trebuie să ai pe cineva..bine, mai este și problema aceea ca cineva să te accepte, să ai viață personală, intimă, familie..greu, lăsând asta la o parte. Să dea bunul Dumnezeu, să strângă acea sumă de bani și să se opereze, să fie bine. Este o boală foarte grea..nu doresc nimănui, eu la fiecare criză, văd moartea cu ochii…