FINAL DE SÃRBÃTORI Ajunul Bobotezei este prima zi de post negru din an, în care nu se mãnâncã si nu se bea nimic, fiind urmatã de Boboteazã si de ziua Sfântului Ioan, care încheie ciclul sãrbãtorilor de iarnã. Boboteaza, serbatã în 6 ianuarie, este consideratã si ziua nasterii spirituale a Mântuitorului Iisus Hristos.
În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mãnâncã si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii învatã cã în Ajunul Bobotezei se ajuneazã total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemâncate. În Tipicul Sfântului Sava se spune cã, dacã Ajunul cade duminica sau sâmbãta, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pãstrat din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregãteau prin post si rugãciune timp de 40 de zile, sã primeascã botezul în seara acestei zile. Dupã ce primeau botezul, puteau sã participe pentru prima datã la liturghia credinciosilor si sã se împãrtãseascã. Astãzi, crestinii postesc în aceastã zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintitã – Agheasma Mare.
Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, în Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfintite, cum ar fi de pildã, la binecuvântarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfântului si Marelui Mir.
Traditia spune cã în Ajunul Bobotezei oamenii pregãtesc o masa asemãnãtoare cu masa din Ajunul Crãciunului. Pe masa din „camera de curat” se asterne o fatã de masã, aleasã special pentru acest moment, sub fata de masã se pune fân sau o tavã, iar pe fiecare colt se pune câte un bulgãre de sare. Deasupra se asazã douãsprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere si amestecat cu nucã pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „gãluste” ) umplute cu crupe, bors de „burechiuse” sau „urechiusele babei” – bors de fasole albã în care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite în forma de urechiuse -, bors de peste, peste prãjit, „vãrzare” – plãcinte de post umplute cu tocãtura de varza acrã -, plãcinte cu mac etc.
Pânã la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat dupã sfintirea mesei, parte din bucate sunt adãugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasilã”.
