Pestele de la capul sefului se împute
CIUPELI DE DIRECTOR… Desi câstigã din salarii, alãturi de sotie, peste 50 de milioane lei vechi, fostul inspector sef al Unitãtii Teritoriale Vaslui a ANIF, Adrian Ciocoiu, recurge la tot felul de tertipuri pentru a-si umfla buzunarele, folosindu-se de bunurile statului. Fostii subordonati spun cã, atât timp cât a fost în fruntea ANIF Vaslui, Ciocoiu s-a bucurat de tot felul de afaceri mãruntele, aducãtoare de profituri personale, inclusiv vânzarea de peste cãtre angajati, din barajul de la Corodesti, sau achizitia de materiale de întretinere. Nici cota de benzinã a unitãtii, 125 de litri pe lunã, nu a fost “iertatã” de Ciocoiu, care folosea combustibilul pentru a face naveta între Vaslui si Bârlad. Dar, ceea ce a uimit si nemultumit pe toatã lumea a fost modul în care si-a stabilit chiria pentru barajul de la Corodesti, pe care-l folosea printr-un anume Chiriac, rudã cu fostul sef ANIF. Conform documentelor oficiale, Ciocoiu era obligat sã plãteascã pentru închirierea barajului doar 19 milioane de lei vechi pe an, în timp ce toate lucrãrile de întretinere si exploatare erau suportate de statul român. Pentru 40 de hectare de luciu de apã, fostul inspector sef al ANIF îsi trecuse contravaloarea chiriei la nivelul unui televizor LCD!
Din 2002, Ciocoiu s-a impus ca stãpân peste barajul de la Corodesti. Anual, contra unor sume modice, angajatul de la Îmbunãtãtiri Funciare îsi rotunjea veniturile, fãrã sã fie deranjat de nimeni. Prin 2005, când a ajuns seful ANIF Vaslui, Adrian Ciocoiu a gãsit o metodã de a controla barajul în continuare. Si-a pus un cumãtru din Bârlad, Ionel Chiriac, sã liciteze pentru închirierea barajului, lucru care s-a si întâmplat. Chiriac – a se citi Ciocoiu – a stãpânit barajul fãrã nicio problemã. Dimpotrivã, sute de kilograme de peste erau aduse lunar la Vaslui si vândute la preturi sub cele din piatã, iar banii intrau în buzunarele sefului de la ANIF. “Ciocoiu nu a investit niciun leu în acest baraj. Când a fost o problemã cu inundatiile, acum doi-trei ani, toate barajele au fost golite, numai al lui, de la Corodesti, nu. Nu a pus de cinci lei peste, în acel baraj, însã tot timpul scotea de acolo peste, iar o parte ajungea la Vaslui. Chema secretara si îi spunea, la ziua de salariu, sã întrebe care vrea sã cumpere peste, la un pret mai mic decât cel de la piatã, iar oamenii cumpãrau. La patru-cinci lei, fiecare cumpãra 5-10 kg, iar banii intrau în buzunarele sefului si ale familiei sale. Aducea pestele cu masina de la ANIF, cu oamenii de la noi din unitate, iar toti banii se duceau la el, în buzunarele lui”, spune un angajat de la ANIF.
Cum sã faci fals pe fatã, în contracte oficiale!
Stiind cã va fi schimbat, anul trecut, Ciocoiu a mai pus la cale o smecherie. A fãcut un act aditional la contractul pe care cumãtrul Chiriac îl avea cu ANIF, pe care, atentie!, a semnat chiar el, la beneficiar! Conform documentului, ajuns în posesia noastrã, “prestatorul (ANIF Vaslui, n.r.), se obligã sã presteze servicii pentru livrarea volumului de apã de 78 mii mc apã la acumularea Corodesti”, în timp ce “pretul convenit pentru îndeplinirea contractului, plãtibil de cãtre beneficiar, este 1.595,11 lei, la care se adaugã TVA în valoare de 303,07 lei”. În total, Ciocoiu, prin cumãtrul Chiriac, pus de formã în actele oficiale, trebuia sã plãteascã în jur de 19 milioane de lei pe an, fãrã nicio obligatie privind reparatiile si întretinerea barajului. Mai grav, în dreptul beneficiarului este chiar semnãtura lui Ciocoiu, ceea ce aratã cã nu-i pãsa prea mult de ceea ce avea sã se întâmple, dupã plecarea sa din functie. “Era o smecherie la mijloc. Aproape doi ani, cât timp era director, Ciocoiu a comandat o lucrare la Universitatea Tehnicã “Gh. Asachi” Iasi, o expertizã tehnicã la acest baraj. S-au plãtit degeaba în jur de 40 de milioane de lei vechi, pentru cã expertiza în cauzã nu a folosit nimãnui. Toatã întretinerea barajului era asiguratã prin subventii de la bugetul de stat, deci patronul barajului stãtea linistit si pescuia dupã bunul sãu plac, plãtind doar 19 milioane de lei, o valoare de nimic. Vã dati seama, de unde sã facã ANIF, unitate a statului român, venituri cu astfel de contracte pãguboase. Domnului Ciocoiu îi plãceau tare mult afacerile mici, se ocupa de aprovizionare, de pus termopane, de peste sau de procuratul vopselelor, tare îi mai plãcea bacsisul”, spun angajatii de la ANIF, la adãpostul anonimatului.
120 de litri de combustibil, la îndemâna familiei Ciocoiu
Printre “afacerile” lui Ciocoiu se numãra si gestionarea cantitãtii de combustibil aflat la îndemâna inspectorului sef al ANIF. Practic, cei 120 de litri de combustibil erau folositi în mod discretionar de fostul sef de la Îmbunãtãtiri Funciare, care fãcea naveta între Vaslui si Bârlad cu masinile unitãtii. “Când a vãzut cã treburile se împut, s-a îmbolnãvit subit. Avea tot felul de boli: ba îi scãdea glicemia, avea tot felul de boli neurologice… Tot felul de acte emise de Spitalul Judetean erau aduse la ANIF, când a vãzut cã apar controalele. Vã dãm un singur exemplu: el avea la îndemânã în jur de 20 de inspectori zonali. O gresealã mare este cã în preajma lizierelor noastre sunt tot felul de stâni, de care Ciocoiu profita din plin. Ori, acesti inspectori erau pusi sã aducã, la anumite evenimente, fie miei, fie cas, care ajungeau nu se stie la cine. Cu tupeu, a cerut ca fiecare angajat sã dea câte un milion de lei vechi, atunci când a venit un control. A spus cã banii sunt pentru protocol. Nu au dat toti oamenii, este adevãrat, însã s-au strâns cam 20 de milioane de lei vechi. Când a fost schimbat din functie, a plecat cu banii oamenilor, sunt multi în ANIF care stiu de faza asta, însã oamenii au tãcut, au spus cã un milion de lei nu este un capãt de lume”, afirmã angajatii de la ANIF.
“Când sã mã duc dupã lemne, am vãzut cã le luase seful de post”
Lista fãrãdelegilor comise de Ciocoiu în perioada în care a condus ANIF este lungã. Sunt multe persoane, din afara sistemului, care pot povesti despre presiunile pe care fostul inspector-sef le fãcea asupra lor, dacã nu achiesau la propunerile sale. Una dintre afaceri este de notorietate în ANIF Vaslui. De câte ori se auzea despre disparitia unei cantitãti de lemne, intra în scenã seful Ciocoiu, care fãcea un proces-verbal de custodie, precum cã lemnele sunt în curtea unui post de politie sau a altei institutii. În timp, se uita de lemne si totul era trecut sub tãcere, spun angajatii ANIF. Un angajat spune cã, într-o anumitã situatie, lemnele recuperate dintr-un furt ar fi ajuns la politistul comunal. “Dl. Ciocoiu a spus, într-o anumitã situatie: “Când sã mã duc sã iau lemnele pentru o treabã de-a mea, m-am trezit cã mi le-a luat politistul”. Asa se lucra pe timpul sãu”, spune angajatul respectiv.
