Situaţie absurdă prin programul Erasmus la universităţile din Iaşi. Vin studenţi de peste tot, din Europa, dar şi din zona Asiei, chiar şi China, prin Erasmus, dar nu li se predă în limba engleză sau franceză. Cursurile sunt comune cu cele ale studenţilor români. Este doar un soi de turism universitar – studenţii vin, vorbesc cu profesorii, dau un proiect în engleză, şi în rest tot anul stau şi se plimbă prin ţară. Aproximativ la fel se întâmplă şi cu studenţii români care merg prin acest program în străinătate.
Deşi toate universităţile care participă în parteneriate internaţionale de tip Erasmus se obligă să asigure studenţilor care vin cursuri într-o limbă de circulaţie internaţională, mulţi dintre tinerii din alte ţări care ajung la Iaşi sunt înscrişi la programe cu predare exclusiv în limba română. Deşi universităţile din Iaşi au unele programe cu predare în limba engleză, ele nu acoperă toate domeniile de interes pe care se semnează aceste parteneriate, astfel că mulţi dintre tinerii care vin şi ajung să încaseze burse între 500 şi 1.000 de euro îşi petrec semestrul în România vizitând ţara.
La finalul cursurilor, pe baza micii înţelegeri cu profesorul titular de curs, ei predau un proiect în limba engleză sau franceză pe baza căruia îşi primesc nota şi se întorc acasă, cu economii considerabile. Asta în cele mai bune cazuri – în care profesorul titular de curs este fluent într-o limbă de circulaţie internaţională. Indiferent de situaţie, universităţile încasează bani atât pentru studenţii care pleacă cu astfel de burse, cât şi pentru cei care vin.
În România în loc de Roma
Recomandat a fi un proiect implicat cu predilecţie către zona culturală, Erasmus+ a fost la un punct de a nu fi finanţat pentru următorii şapte ani de către Uniunea Europeană. Criticile aduse sistemului se reflectă în toate universităţile membre ale contractului semnat, inclusiv la universităţile din Iaşi – tinerii vin, frecventează în măsura în care pot cursurile, şi apoi practică un soi de „turism universitar“ pentru a se întoarce după câteva luni în ţara lor, adesea rămânând în urmă cu pregătirea.
Cu excepţia celor care chiar sunt interesaţi să înveţe şi insistă pe lângă profesori pentru a primi această oportunitate, din mărturiile tinerilor care ajung la universităţile din Iaşi, România este o destinaţie exotică, iar puţini aleg să vină aici pentru a studia. Motivul principal invocat de către studenţi este că, cu excepţia puţinelor module cu predare în limba engleză sau franceză, laboratoarele, cursurile şi seminariile sunt într-o limbă străină pentru ei, româna.
Anastasya Martina Masria Limbong este studentă în anul al III-lea şi urmează unul dintre cele opt module cu predare în limba engleză de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“, la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii Iaşi, şi spune că a ajuns cu Erasmus la Iaşi din greşeală.
