Rezultatele programului „Lapte si corn” sint cel putin discutabile. De acest program ar trebui teoretic sa beneficieze 100.000 de elevi si prescolari ieseni. Pratic, la multe dintre scoli produsele nu sint consumate si ajung direct la cosul de gunoi ori la femeile de serviciu. La tara, ele sint luate acasa si folosite drept hrana pentru animale. Proportia in care laptele si cornul sint consumate difera de la scoala la scoala, fiind mai accentuata in scolile cu elevi care au parinti cu o conditie financiara modesta. Firesc, se naste intrebarea cit de eficient este programul si daca nu cumva nu este decit o afacere pentru firmele care reusesc pe o cale sau alta sa prinda cite o licitatie.
Autoritatile locale cheltuiesc anual aproximativ 20 de milioane de lei, pentru a asigura zilnic, pe toata durata anului scolar, o cutiuta de lapte si un corn pentru toti prescolarii din gradinitele cu program normal si pentru toti elevii din clasele I-VIII. De exemplu, numai municipalitatea ieseana a alocat anul acesta pentru derularea programului „Lapte si corn” in jur de 3,6 milioane de lei, plus alte peste 400.000 de lei, pentru programul „Mere in scoli”, sumele fiind fara TVA.
In teorie, produsele distribuite de catre sapte firme de lactate, respectiv de panificatie sint consumate de catre aproximativ 25.000 de prescolari si elevi din municipiul Iasi. Iar la nivel de judet beneficiaza de aceste programe putin peste 100.000 de copii, din care 60.000 de prescolari si elevi din mediul rural. In practica, probabil ca cel putin jumatate dintre beneficiari, mai ales cei din mediul urban, s-ar lipsi de lapte si corn, pentru ca oricum nu le consuma. Sandvisul de acasa ori diverse gustari si dulciuri cumparate de la chioscuri inlocuiesc in multe din cazuri laptele si cornul, care ajung fie la colegii mai necajiti, fie la femeile de serviciu ori direct la cosul de gunoi. „Am colegi care incearca sa arunce cornurile la cosul de gunoi, din banca, nu nimeresc, cad pe jos si le lasa acolo. Poate ca in scolile unde sint elevi mai saraci sint necesare aceste produse, dar la noi, din ce am observat, cred ca doar 20% din colegi le maninca, ceea ce inseamna ca e cam risipa”, e de parere Andrei, elev in clasa a VII-a la Colegiul „Costache Negruzzi”.
Pentru a evita „risipa”, cadrele didactice sint nevoite sa ii monitorizeze pe elevi. „Insista si invatatoarele si dirigintii ca sa le consume. Le spunem ca decit sa isi cumpere bauturi acidulate cu multe E-uri, mai bine sa bea laptele pe care il primesc”, a precizat Dorina Carapanu, director adjunct al Colegiului „Garabet Ibraileanu”.
Procentul in care cele doua produse sint consumate de catre copii variaza, in functie de gradul de saracie din comunitatile de provenienta. „Cei mai multi dintre copii fie le lasa in clasa, fie le duc acasa, la animale. Programul in esenta este generos, dar in forma actuala constituie o risipa enorma, fiind de fapt o afacere profitabila pentru distribuitori si nu numai”, e de parere Ion Ghiban, cadru didactic la Scoala Tatarusi.
„Altii le iau, le incep si apoi le arunca”
Laptele si cornul nu au prea mare cautare in rindul elevilor din municipiu. Oferite pentru micul dejun sau la prinz (n.r. elevilor de gimnaziu care invata dupa-amiaza), cele doua produse sint inlocuite, in cele mai multe dintre cazuri, cu sandvisuri si cu diverse gustari cumparate de la chioscurile si magazinele din preajma scolilor.
Ioana, eleva in clasa I la Scoala „Titu Maiorescu” (zona Cantemir) prefera in locul laptelui si al cornului sandvisul de acasa. „Mama imi zice sa nu maninc cornul, fiindca e tare, probabil ca e vechi, nu stiu. Nici laptele nu il maninc, il iau acasa pentru surioara mea de 4 ani. La scoala eu maninc sandvisul pregatit de mama si cite o banana”, a spus ea.
Matei, coleg de clasa cu Ioana, spune ca la scoala consuma numai laptele. „Laptele il beau in clasa, dar cornul nu il maninc, pentru ca e piine goala. Nu il arunc insa, il iau acasa si il maninc cu bors”, a explicat el.
Daca elevii mai mici sint mai „ingaduitori” cu cele doua produse pe care le primesc zilnic la scoala, cei mai mari obisnuiesc sa le refuze. „Eu nu maninc nici laptele, si nici cornul, am sandvis sau altceva la pachet de acasa. Dar nici nu le arunc, le iau acasa, fiindca le maninca mama”, a spus Alexandru, elev in clasa a IV-a la Scoala „Alecu Russo”, din cartierul Nicolina.
„Nu le maninc, dar nu numai eu, majoritatea celor din clasa de la mine nu le consuma. Avem un coleg mai necajit care le stringe de la noi, ca sa le duca acasa”, a adaugat un alt baiat, elev in clasa a V-a la Scoala „Carmen Sylva” (zona Politiei Municipale), care intra la ore cu o sticla de 1 litru de Coca-Cola.
Alti elevi recunosc deschis ca nu maninca laptele si cornul, pentru ca nu li se par bune. „Eu nici nu le mai iau, fiindca nu imi plac si nici nu am nevoie. E o cutiuta de lapte si o bucata de piine, mai bine ne-ar da in loc zilnic cite un fruct: un mar, o banana sau o portocala. La mine in clasa, numai cei carora le este foame si nu au altceva de acasa ori bani le maninca. Altii le iau, le incep si apoi le arunca”, a povestit Andrei, elev in clasa a VII-a la Colegiul „Costache Negruzzi”.
Situatia se repeta si in alte colegii si licee iesene, cu deosebirea ca difera procentele in ceea ce priveste consumul si „risipa”. „Eu le maninc, dar cred ca jumatate dintre colegi le arunca pur si simplu la cosul de gunoi sau le lasa in ultimele banci, ca sa le ia femeile de serviciu”, a precizat Cristina, eleva in clasa a VII-a la Colegiul „Garabet Ibraileanu”.
Directorii au gasit solutii de avarie
De cealalta parte, directorii de scoli spun ca au fost pusi in situatia de a gasi solutii, astfel incit produsele refuzate de elevi sa nu ajunga la tomberoane. „La noi sint in jur de 600 de copii care primesc lapte si corn, dar nu prea le consuma. Unii dintre ei nici nu le mai iau, le lasa in depozit. Norocul nostru este ca avem camin si cantina, astfel ca laptele pe care nu il iau elevii il folosim pentru pregatirea piureului de cartofi. Cornurile, daca sint proaspete, le folosim pentru sandvisuri”, a explicat Dana Barnea, directoarea Colegiului „Octav Bancila”.
La Colegiul „Negruzzi”, cutiutele cu lapte si cornurile refuzate de elevi sint luate acasa de catre femeile de serviciu. „Avem 380 de beneficiari din clasele primare si 480 de la gimnaziu. Cei care le refuza reprezinta cam 10%, dar nu sint totdeauna aceiasi. Din ce am inteles eu, mai mult refuza cornul, fiindca ar fi piine goala. Probabil ca ar trebui sa fie mai pufos, mai gustos ca sa le placa. Nu aruncam produsele care sint ignorate de copii, am convenit ca acestea sa fie luate de catre femeile de serviciu”, a precizat Camelia Gavrila, directoarea colegiului.
Cornul nu este nici pe gustul copiilor de la Liceul cu Program Sportiv. „Cornul este facut din aluat de piine, copiii musca din el, dupa care il arunca la cosul de gunoi. Important este ca acesta sa fie comestibil, daca nu, sa fie inlocuit cu biscuiti. Laptele, daca nu il consuma la scoala, il iau acasa”, a mentionat Fanita Cepoi, directorul adjunct al liceului.
Elevii ajung sa refuze laptele si cornul si pentru ca s-au saturat de ele. „La noi sint in jur de 760 de copii care primesc lapte si corn, iar dintre acestia as spune ca 70% consuma. Unii sint mai mofturosi, au interdictie de acasa sa nu le consume, dar sint si care s-au saturat, poate ca ar trebui sa alterneze produsele, sa mai dea si lapte batut sau brinza topita, nu numai lapte dulce in fiecare zi”, a precizat Aida Gheorghiu, administrator in cadrul Licelui „Vasile Alecsandri”.
La alte unitati scolare, elevii fie sint supravegheati ca sa le consume, fie sint incurajati sa le dea colegilor cu o situatie materiala modesta. „Avem 320 de copii care beneficiaza, iar dintre acestia majoritatea consuma. Pe cei care nu le iau i-am obisnuit sa le cedeze pentru cei care au nevoie”, a explicat Ofelia Ionescu, directoarea Scolii „Alecu Russo”.
„Noi nu avem in scoala chiosc, plus ca nu le dam voie sa iasa la magazinele din zona, in timpul programului, astfel ca cei mai multi maninca laptele si cornul. Pe cei din gimnaziu, care probabil ca ar fi tentati sa mai arunce, ii avem la parter, sub ochii nostri, astfel ca poate de rusine, consuma ceea ce primesc. Este posibil ca unii dintre ei sa le puna in ghiozdane, ca sa le duca acasa, insa n-as putea sa va spun citi”, a adaugat Lucia Cimpeanu, directoarea Scolii „Ion Creanga” din Pacurari.
Merele sint aruncate prin scoala
Pina spre sfirsitul lunii februarie, elevii au primit pe linga lapte si corn si cite un mar. In principiu, potrivit contractului incheiat de municipalitate cu firma Bam Pan Impex SRL Turda, fiecare din cei 21.435 de copii ar fi trebuit sa primeasca zilnic un mar, pe parcursul a trei luni.
Toti directorii cu care reporterii „Ziarului de Iasi” au stat de vorba au spus ca merele au ajuns in scoli o data pe saptamina ori la doua saptamini. „Merele nu au ajuns in fiecare zi din cauza ca erau aduse de la o distanta foarte mare, firma cistigatoare a licitatiei fiind din Turda”, a explicat Aida Gheorghiu, administrator in cadrul Liceului „Vasile Alecsandri”. Astfel, elevii primeau cite un kilogram – doua de mere odata, o parte dintre acestea fiind lovite sau stricate.
Masinile cu mere nu au ajuns zilnic in scoli nici in cazurile in care veneau de la distante mai mici. „La Tatarusi, merele se aduc de la Sirca, la perioade de una-doua saptamini, astfel ca elevii primesc cite cinci-zece mere odata, pe care fie le consuma, fie le arunca prin scoala. Merele sint de proasta calitate si nici nu corespund ca gramaj. Sint mici, cioturoase, de 40 de grame, in loc de 90 pina la 120, cum prevede legea. In plus, in scoala nu exista posibilitatea ca elevii, si mai ales prescolarii sa le spele – avem o chiuveta pe holul scolii, dar in ultimul timp e defecta -, deci exista si pericolul declansarii unor epidemii”, a semnalat Ion Ghiban, cadru didactic la Scoala din Tatarusi.
In comuna, sint in jur de 700 de copii beneficiari ai celor doua programe guvernamentale. In alte scoli din rural, elevii nu au primit deloc mere, deoarece consiliile locale nu au contractat firme care sa le distribuie. „Mere, noi nu am avut norocul sa primim, dar totodata cred ca a fost un avantaj, deoarece aceasta combinatie lapte-corn-mar este nefericita. Neavind apa curenta in scoala, elevii ar fi trebuit sa faca rind la toaleta din fundul curtii. In ceea ce priveste laptele si cornul, toti cei aproximativ 470 de copii le maninca, lumea fiind foarte saraca la noi. Sint copii care nu maninca acasa dimineata, astfel ca laptele si cornul reprezinta prima lor masa din zi. Avem insa si un procent de 2% care le arunca la cosul de gunoi, pentru simplu motiv ca parintii lor sint cu dare de mina”, a spus Gheorghe Moga, directorul Scolii Liteni, din comuna Belcesti.
De mere nu s-au bucurat nici prescolarii si elevii din Vladeni. „Primaria nu a mai facut licitatie pentru mere, dar am inteles de la directorii scolilor din zona ca au fost probleme in ceea ce priveste distributia acestora, plus ca ar fi fost de calitate inferioara, iar unele dintre ele stricate. Acum, cind ma gindesc, cred ca e mai bine sa fim criticati pentru ca nu le dam mere, decit sa isi fi batut altii joc de noi”, a precizat Vasile Tataru, directorul Grupului Scolar Vladeni.
Alternative la programele guvernamentale
In ciuda deficientelor si a faptului ca un procent semnificativ dintre elevi nu consuma laptele si cornul, directorii si cadrele didactice cred ca programul ar trebui continuat, insa intr-o alta formula. „Cel mai bine ar fi daca s-ar suplimenta alocatia pentru prescolari si elevi cu suma aferenta programului corn-lapte-mar. La oras s-ar putea, de exemplu, ca pe linga scoli sa existe un magazin de unde elevii sa poata alege mai multe sortimente de alimente, incadrindu-se in suma alocata. De asemenea, s-ar putea da la elevi tichete valorice cu care sa poata cumpara doar produse alimentare de la orice magazin”, e de parere Ion Ghiban, cadru didactic la Scoala Tatarusi.
Nici ideea avansata de ministrul Funeriu, potrivit careia elevii sa beneficieze de o masa calda in loc de lapte si corn, nu este privita cu ochi rai de catre profesori. „Ar fi nemaipomenit ca elevii nostri sa beneficieze de o masa calda si nu cred ca e ceva greu de realizat, important e sa se doreasca acest lucru. E adevarat insa ca la noi e mai greu cu implementatul”, crede Gheorghe Moga, directorul Scolii din Liteni.
